Sistemul de codificare a cheltuielilor publice conform clasificatiei economice

28-Iun-2012

3146

In contextul institutiilor publice, cheltuielile reflecta suma bunurilor si serviciilor consumate de institutie in decursul unui exercitiu financiar, chiar daca acestea au fost platite sau nu in perioada respectiva. Cheltuielile efectuate de institutiile publice mai pot fi numite si cheltuieli bugetare, deoarece efectuarea acestora are la baza un buget care nu poate fi depasit.

Cheltuielile bugetare sunt definite ca fiind cheltuieli aprobate si efectuate in limita si cu destinatiile prevazute din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele institutiilor publice ori bugetele activitatilor finantate integral ori partial din venituri proprii.

Cheltuielile sunt grupate conform clasificatiei bugetare stabilite prin lege, clasificatie care determina gruparea intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare, precis determinate, a cheltuielilor cuprinse in bugete.

Cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata, fiind determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale.

In contabilitate, cheltuielile pot fi recunoscute in urmatoarele momente:

Planul de conturi general Functiunea si corespondenta conturilor

Vezi AICI detalii

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2023

Vezi AICI detalii

Cartea Verde a PFA Contabilitatea si obligatiile fiscale 2023

Vezi AICI detalii

- in momentul efectuarii tranzactiei legate de achizitia bunurilor, lucrarilor sau serviciilor;
- in momentul consumului efectiv;
- in momentul efectuarii tranzactiilor legate de vanzarea bunurilor, lucrarilor sau serviciilor efectuate in scopul vanzarii;
- in momentul platii.

Dupa modul de individualizare pe purtatorii de costuri, cheltuielile se clasifica astfel:

- cheltuieli directe, care pot fi identificate pe factorii care le-au generat chiar in momentul cuantificarii sau efectuarii;
- momentul planificarii si efectuarii lor, aceste cheltuieli au un caracter comun mai multor factori sau tuturor factorilor care le-au generat, urmand sa fie individualizate pe fiecare din acesti factori, prin calcule conventionale de repartizare.

Din punctul de vedere al dependentei fata de volumul fizic al activitatilor pentru care se efectueaza se disting:
- cheltuieli variabile - isi modifica volumul in mod corespunzator si in acelasi sens cu modificarea volumului fizic al activitatii pe care o genereaza;
- cheltuieli fixe - raman constante fata de volumul fizic al activitatii ce le genereaza.

Dupa natura sau continutul economic, cheltuielile se structureaza astfel:

a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile, costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate, costul de achizitie al materialelor nestocate, contravaloarea energiei si apei consumate; cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, redevente si chirii, prime de
asigurare, studii si cercetari, cheltuieli cu alte servicii executate de terti, comisioane si onorarii, cheltuieli de protocol, transportul de bunuri si personal, deplasari, detasari, transferari, cheltuieli postale si taxe de comunicatii etc.;
- cheltuieli cu personalul, care cuprind: salariile, asigurarile, protectia sociala si alte cheltuieli cu personalul suportate din fondurile alocate;
- alte cheltuieli de exploatare, cum sunt: pierderi din creante, debitori diversi, amenzi si penalitati;
b) cheltuieli financiare, care includ: diferentele nefavorabile de curs valutar, dobanzile pentru exercitiul financiar in curs si altele;
c) cheltuieli extraordinare, care se refera la calamitati si alte evenimente extraordinare. Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidentiaza distinct, in functie de natura lor.