A crescut numarul solicitarilor de acces la documentele Comisiei Europene

Din ultimul raport anual privind accesul public la documente reiese ca, in 2011, au fost depuse 6 447 de solicitari de acces la documentele Comisiei, in comparatie cu 6 361 de solicitari in 2010 si numai 450 de solicitari depuse in anul 2001, atunci când au intrat in vigoare normele actuale.

Aceasta crestere relativ redusa in comparatie cu anii precedenti arata ca numarul solicitarilor incepe sa se stabilizeze, ceea ce se datoreaza, probabil, faptului ca dreptul de acces la documente a inceput sa se incetateneasca la nivelul perceptiei publice. O alta explicatie posibila a acestui fenomen este dimensiunea din ce in ce mai mare a registrului public permanent de documente al Comisiei, care face ca solicitarile ad hoc sa fie mai putin necesare. in 2011, au fost adaugate 19 956 de documente suplimentare in registrul public, ceea ce reprezinta o crestere cu 7 % fata de cele 18 661 de documente incluse in registru in 2010.

Vicepresedintele Maroš Šef?ovi? a declarat: "Dintre institutiile UE, Comisia este aceea care trateaza, de departe, cel mai mare numar de solicitari de acces la documente si, la fel ca anul trecut, accesul a fost acordat in peste patru cazuri din cinci. Din dorinta de a fi cât mai deschisi si mai transparenti, am consolidat aceasta abordare cu ocazia lansarii, in luna iunie, a portalului pentru transparenta."

In 2011, sectorul impozitarii si al uniunii vamale a depasit sectorul concurentei, devenind domeniul de politica pentru care s-au inregistrat cele mai multe solicitari de acces la documente. Cea mai mare parte a solicitarilor (21,42 %) proveneau din Belgia, in timp ce Italia s-a situat pe locul al doilea (12,37 %), fiind urmata la mica distanta de Germania (12,27 %).

Intr-un numar limitat de situatii, definite de legislatie [Regulamentul (CE) nr. 1049/2001], Comisia poate refuza accesul la un document. La fel ca in anii precedenti, protejarea obiectivelor activitatilor de inspectie, ancheta si audit a fost motivul cel mai des invocat pentru a justifica un astfel de refuz.

Aceasta reflecta faptul ca numeroase solicitari vizeaza un interes privat specific, mai degraba decât un interes public general. Reclamantii in cadrul procedurilor de incalcare a dreptului comunitar, concurentii sau presupusele victime ale unui comportament anticoncurential se numara printre cei care solicita documente care ii privesc in mod direct, dar care, adesea, nu pot fi puse la dispozitia publicului fara a prejudicia interesele legitime ale unei alte persoane sau entitati.


Sursa: Comisia Europeana