Aspecte contabile asupra costului de productie

Utilizate mai putin in contabilitatea de zi cu zi, avand specific numai pentru societatile de productie sau pentru societatile de constructii-montaj, conturile 711 ?Venituri aferente costurilor stocurilor de productie? si 712 ?Venituri aferente costurilor serviciilor in curs de executie? au corespondent conturile:
- 331 ?Productie in curs de executie?
- 332 ?Servicii in curs de executie?.

Reglementarea actuala privind evaluarea acestor stocuri porneste de la premisa ca acestea se produc intotdeauna in unitate, societatea comerciala este producatorul sau prestatorul pentru aceste stocuri, obligatia profesionistului contabil este sa determine corect costul de productie si sa evalueze cu exactitate valoarea stocului. In efectuarea acestei evaluari, prevederi privind costul de productie se regasesc la pct. 52 din ordin.

In limbajul cotidian, cunoastem ca in valoarea stocului se regasesc:
- Cheltuieli cu materiile prime si materiale directe de productie
- Cheltuieli cu materiile auxiliare de productie
- Cheltuieli cu personalul direct productiv, salarii si asigurarile sociale datorate pentru acestia
- Cheltuieli rational legate de procesul de productie
- O anumita cota a cheltuielilor de administratie

Se retin urmatoarele costuri care nu se introduc in costul de productie:
- Pierderi de materiale peste cele inscrise in retetarele de productie sau in fisa tehnologica a produsului
- Cheltuielile generale de administratie cunoscute in practica sub denumirea cheltuieli cu TESA
- Cheltuieli generale de desfacere si comercializare
- Cheltuielile de transport externe procesului de fabricatie
- Pentru productie cu ciclu scurt de fabricatie nu se introduc in costurile de productie, cheltuielile cu finantarile creditelor.

Evaluarea la inventar a productiei si serviciilor in curs de executie se efectueaza la valoarea pe care societatea o estimeaza cu celeritate ca se va realiza. Daca aceste valori sunt mai mici decat costurile de productie atunci societatea trebuie sa inregistreze provizioane cu deprecierea stocurilor chiar daca legislatia fiscala din acest moment le considera nedeductibile.

Evident, si in acest caz, se aplica principiul prudentei, evaluarea in contabilitate se va face la valoarea cea mai mica dintre costul ?istoric? de productie si valoarea realizabila neta.