Compensarea obligatiilor fiscale. La ce se refera procedura?

Compensarea este procedura de stingere a obligatiilor fata de bugetul general consolidat ce se aplica in situatia in care in calitate de contribuabil, indiferent de forma de organizare aveti obligatii de plata la buget si in acelasi timp sume de restituit.

Compensarea este reglementata de art. 116 din Codul de procedura fiscala. Avand in vedere faptul ca procedura compensarii intervine in toate cazurile in care este solicitata restituirea sumelor de la buget si reprezinta un mijloc frecvent de incetare a calculului obligatiilor fiscale accesorii, importanta conditiilor in care se realizeaza aceasta este deosebit de mare.

Operatiunea de compensare intervine ori de cate ori atat contribuabilul cat si administratia fiscala pentru bugetul general consolidat dobandesc calitatea de debitor si de creditor. in urma compensarii obligatiile reciproce se sting pana la nivelul celei mai mici obligatii, diferenta reprezentand:
• obligatie de restituire a sumelor necompensate de catre organul fiscal
• obligatie de plata a contribuabilului pentru sumele ce nu au fost stinse prin compensare.

Competenta pentru efectuarea procedurii de compensare o are organul fiscal pe raza caruia se afla domiciliul fiscal al contribuabilului potrivit regulilor de determinare a acestuia prevazute la art. 31 din Codul de procedura fiscala. Astfel, ca regula competenta in efectuarea operatiunii de compensare revine organului fiscal in raza caruia se afla sediul social al angajatorului.

Pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii liberale organul fiscal competent este cel de la sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.

Art. 34 din Codul de procedura fiscala reglementeaza competenta organelor fiscale in cazul sediilor secundare. Astfel, competenta teritoriala pentru administrarea obligatiilor fiscale aferente sediilor secundare apartine organului fiscal in a carui raza teritoriala se afla sediul secundar. in raport cu prevederile cuprinse la pct. 34.1. din Normele de aplicare ale Codului de procedura fiscala care detaliaza semnificatia administrarii obligatiilor fiscale la nivelul sediului secundar are loc conturarea unei proceduri speciale de compensare partiala la nivelul acestuia.

Operatiunea de compensare in cazul persoanelor care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei se realizeaza la nivelul organului fiscal in a carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere. in cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal in a carui raza teritoriala se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.

Compensarea si restituirea se afla intr-o stransa legatura deoarece pentru a initia procedura compensarii este necesar sa determinati mai intai suma ce poate fi restituita si, spre deosebire de procedura restituirii societatea sa nu inregistreze obligatii fiscale neachitate.