In perioada de criza, un ?bonus? pentru contribuabili ? impozitul forfetar

prof. univ. dr. Liliana Donath

1. Scurta privire asupra caracteristicilor impozitului forfetar

Teoria fiscala consemneaza printre alternativele de evaluare si stabilire a impozitelor si impozitul forfetar¹. Acesta este clasificat in grupa impozitelor administrative, in sensul ca administratiile fiscale, in functie de informatiile pe care le au cu privire la un contribuabil, stabilesc impozitul datorat in sarcina acestuia, fara a tine cont de evidentele contabile reale si situatia economica si financiara de ansamblu a acestuia.

Daca volumul impozitului stabilit in sarcina contribuabilului este considerat ca fiind supradimensionat in raport cu activitatea desfasurata, de obicei, normele permit contestarea acestuia in schimbul prezentarii de probe care sa justifice un asemenea demers. In sine, asieta impozitului forfetar presupune o tehnica nesofisticata de stabilire a contribuabililor si evaluare a materiei impozabile, stabilindu-se o suma fixa in sarcina firmelor platitoare, acestea nefiind obligate sa tina o evidenta contabila si financiara detaliata. Din acest punct de vedere, administrarea impozitului este simpla, costurile de colectare sunt minime si randamentul relativ ridicat deoarece sunt vizate intreprinderile mici si mijlocii, al caror numar este considerabil, fara a lua in calcul situatia financiara reala a acestora. Se presupune, asadar, ca practicarea unui asemenea impozit este putin costisitoare, permite colectarea unui volum satisfacator de venituri si contribuie la restrangerea evaziunii fiscale.

Pe de alta parte, insa, este tot atat de adevarat ca impozitul forfetar are un caracter regresiv, fiind avantajati contribuabilii care obtin venituri peste media domeniului in care functioneaza si sunt dezavantajati cei al caror venit este inferior acestei medii. De asemenea, suma fixata in sarcina contribuabililor nu tine cont de conditiile economice si sociale in care se deruleaza activitatea, nu tine cont de situatia economica de ansamblu a contribuabilului si nici nu incurajeaza competitia.

Ca urmare, consideram ca impozitul forfetar este o prelevare demodata (s-ar putea eventual preta la micile firme familiale, ateliere etc.) care nu mai corespunde cerintelor unei fiscalitati moderne si vine in contradictie cu principiul echitatii si neutralitatii fiscale. Potrivit acestui principiu, universalitatea impunerii inseamna extinderea bazei de impozitare prin cuprinderea intregii materii impozabile, cuprinderea in sistem a tuturor contribuabililor care obtin venituri si detin averi dintr-o anumita categorie, asigurarea unei presiuni fiscale care sa stimuleze consumul, economisirea si investirea, practicarea unui sistem de deductibilitati care sa tina cont de potentialul diferit al firmelor si, nu in ultimul rand, garantarea unui beneficiu al impozitului care sa permita manifestarea conformismului voluntar².

Tinand cont de aceste aspecte, impozitul forfetar este pe cale de a fi abandonat in majoritatea tarilor. Franta, unde impozitul este stabilit pe transe ale cifrei de afaceri, a anuntat restrangerea si eliminarea sa pana in anul 2011, fiind considerat un impozit absurd de catre International Fiscal Association (IFA) deoarece nu mai corespunde conditiilor prezente de stimulare a intreprinderilor mici si mijlocii. Elvetia mai practica impozitul pe scara redusa pentru cetatenii straini care muncesc pe teritoriul sau cu scopul includerii acestora in sistemul de impozitare pe baza cheltuielilor acestora, indiferent de veniturile si averile lor reale. De asemenea, impozitul se mai intalneste in tarile slab dezvoltate sau semidictatoriale.

2. Impozitul forfetar ? solutia de ultima instanta pentru salvarea veniturilor bugetare in Romania

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2025

Vezi AICI detalii

Portal Codul fiscal - acces 12 luni consultanta in scris si telefonica 30 intrebari

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2025 - Editie revizuita

Vezi AICI detalii

Prin noul proiect de modificare a Codului fiscal, ministrul finantelor publice a anuntat introducerea impozitului forfetar pentru intreprinderile mici si mijlocii din domeniul comertului, transporturilor, turismului, pentru micii producatori etc. motivand evaziunea fiscala ridicata din aceste domenii si potentialul impozitului forfetar de a scoate la vedere profiturile nedeclarate. In consecinta, ar urma sa se renunte la cota de 16% pentru impunerea profiturilor si sa se treaca la stabilirea unei sume fixe in sarcina acestor contribuabili indiferent de situatia lor financiara reala, fiind scutite de alte controale sau justificari.

Ministerul invoca faptul ca din cca 680.000 de contribuabili, numai 2000 dintre acestia contribuie la formarea a 85% din veniturile bugetare. Dar, o afirmatie atat de simpla nu este nici lamuritoare, nici convingatoare. Inainte de a lua o decizie majora in ceea ce priveste schimbarea sistemului de impozitare, ar trebui analizat daca firmele care nu au
platit impozit au inregistrat intr-adevar pierderi (si care ar fi cauzele acestora), intra in zona evaziunii sau sunt inactive.

Credem ca este esential acest lucru, deoarece a pune semnul egalitatii intre pierdere si evaziune este o mare greseala: includerea agentilor economici in categoria evazionistilor, fara a demonstra acest lucru nu face decat sa limiteze spiritul intreprinzator si competitia. Daca, intradevar, se poate constata evaziunea fiscala atunci ar trebui vazut de ce, in conditiile unei cote de impozitare a profitului foarte redusa de 16%, agentii economici sunt inclinati sa nu-si declare veniturile. Probabil intreg sistemul fiscal si metodele de administrare a impozitelor trebuie revizuite.

O alta intrebare care se ridica se refera la modul de gestionare a banilor publici. Asa cum arata evidentele, in conditiile cresterii economice ?fulminante de 8%?, declarata de autoritati pentru anul 2008, bugetul intampina dificultati in formarea veniturilor, tendinta agravata in acest an si de criza economica, ce, indubitabil, va antrena restrangerea veniturilor bugetare. Iar motivatia introducerii impozitului forfetar aici trebuie cautata. Se pare ca sutele de prelevari prevazute in Codul fiscal nu dau randament, fiind necesare noi impozite pentru compensarea nerealizarilor.

Daca masura introducerii impozitului forfetar s-ar fi facut intr-o perioada de crestere economica, este posibil ca rezultatele sa fi fost cele asteptate, dar, in situatia de fata, nu va fi decat ?o intelegere? intre agentii economici si Stat, acesta din urma suprimand controalele in schimbul platii unei sume fixe de catre toti agentii economici indiferent de
situatia lor economica si financiara. Mai mult, pe termen mediu, comportamentul economic este denaturat fiind foarte dificil a se reveni la un sistem de impozitare dupa regulile unei administratii moderne.

Rezultatul introducerii in practica a noului impozit va depinde foarte mult si de modul in care va fi aplicat: se vor stabili transe de venituri de impozitare sau se vor lua in considerate elemente ca, de exemplu, nr. de kWconsumati mc. de gaz consumat, nr. de mese in restaurante, nr. de camere la pensiunile turistice etc.? Daca se recurge la cea de-a doua varianta nu am face decat sa ne intoarcem, istoric vorbind, la tehnici de impunere caracteristice inceputurilor capitalismului care au fost demult abandonate.

Deoarece functionamintr-un sistemmonetizat al economiilor, reperul considerat ar trebui sa fie veniturile, iar transele de impozitare sa tina seama de media pe ramura a acestora, altfel este posibil sa asistam la reactii adverse, iar evaziunea sa creasca in loc sa se restranga. In final, suma platita sub forma de impozit este obligatoriu sa fie in legatura cu dimensiunea activitatii depuse, iar un rol esential, in acest proces, revine administratiilor fiscale care daca nu stabilesc o relatie corecta cu contribuabilii ar putea perpetua coruptia, prin ?negocierea? incadrarii intr-una din transele de venituri.

3. Concluzii

Introducerea impozitului forfetar, in acest moment economic, reprezinta o reactie emotionala a autoritatilor la asteptarile cu privire la reducerea veniturilor bugetare si la ineficienta dovedita a sistemului fiscal. Asa cum practica o dovedeste, un numar mare de prelevari nu aduc neaparat un volummaimare de venituri colectate, iar un impozit pe profit redus nu conduce neaparat la reducerea evaziunii si cresterea randamentului impozitelor. Ca urmare, singurul tel al autoritatilor este, acum, maximizarea veniturilor bugetare, fara sa tina cont de interesul agentilor economici, care se vad constransi sa se supuna unui nou regim de impozitare si colectarea cu orice pret a veniturilor fiscale chiar daca acest lucru contravine politicilor de relansare a economiei in perioada de criza. Motivele acestei atitudini sunt numeroase si indelung dezbatute. In aceste conditii, indiferent de nivelul stabilit, impozitul forfetar nu va satisface decat nevoile bugetului, si nu interesele economiei.

La modul general, impozitul forfetar vizat nu este nici mai bun, nici mai rau decat oricare alt impozit, cu conditia ca el sa fie introdus la momentul oportun (in niciun caz in perioade de criza) si tratat corect din punct de vedere tehnic, altfel va exista o discriminare intre agentii economici, unii dintre acestia fiind nevoiti sa plateasca o ?taxa pe pierdere?, chiar daca aceasta pierdere se produce din cauze exogene. Ei vor fi probabil nevoiti sa paraseasca domeniul, piata ramanand deservita doar de anumite firme. Iar suprimarea competitiei credemca este extremde daunatoare economiei in acest moment si mai ales pe termen mediu.

Situatia dificila prin care va trece economia este de necontestat, dar masurile de contracarare a efectelor nu trebuie sa inhibe relansarea acesteia. Dimpotriva, pe termen scurt, IMM-urile trebuie sustinute ca fiind motorul economiei prinmasuri fiscale proactive, stimulandu-le potentialul financiar, in conditii de competitie si indeosebi prin stabilizarea fortei de munca ocupate. Pe termen mediu, este obligatorie revizuirea ?filozofiei impozitarii?, simplificarea acesteia, perfectionarea administrarii fiscale si, nu in ultimul rand, o analiza profunda a factorilor care determina nivelul conformismului voluntar, ca premisa fundamentala a reducerii evaziunii si a stabilitatii fiscale pe termen lung.

Bibliografie

1. Catinianu F., Donath Liliana, Seulean Victoria, Finante publice, Ed. Mirton, Timisoara, 1997
2. Donath Liliana, Finante publice, Ed. Mirton, Timisoara, 2007
3. *** OECD, Tax administration performance, Best practices, 2001

Note:

1 forfait fiscal (fr. orig.), pauschalbesteuerung (germ. orig.), lump sum taxation (engl. orig.) toate avand sensul de ?plata la intelegere?
2 A se vedea prevederile OECD de imbunatatire a administrarii impozitelor inscrise in manualele de bune practici in materie fiscala.

Acest articol este preluat din Revista Romana de Fiscalitate. Avand peste 3.700 de abonati platitori, Revista Romana de Fiscalitate este un punct de referinta pentru toti cei interesati de domeniul fiscal. Daca sunteti interesat de articole de specialitate bine documentate, semnate de "nume grele" din lumea fiscalitatii descarcati gratuit numarul din decembrie al Revistei Romane de Fiscalitate.

Drepturile de proprietate intelectuala asupra continutului acestui articol apartin Editurii Rentrop & Straton. Articolul poate fi preluat in limita a 500 de caractere, cu conditia sa fie insotit de textul: "Sursa: Portalul fiscalitatea.ro" si link catre www.fiscalitatea.ro . In caz contrar, vom actiona conform legilor privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala.

Articol adaugat in 5 mai 2009