Jurnalul Domnisoarei Contabil ? Aventura la supermarket sau Ochi de contabil

Vine primavara, vin sarbatorile... vin de toate si mai ales pentru noi, contabilii ce patimim pe altarul primelor, bonurilor cadou si a situatiilor la diverse momente.

Deja stiti prea bine cum sufletelul meu de contabil si implica zi de zi in numeroase activitati. Si ca sa fac? Cum unii au “ochi de soacra”, la fel am si eu “ochi de contabil”. Asta e, defect profesional.

Si asa, ca s-a mai incalzit un pic vremea, am inceput sa zburd si eu pe strazi si m-am bucurat sa ajung, dupa ceva vreme, la piata. Ah, ce frumos a fost sa vad toate acele verdeturi expuse de catre vanzatori! Majoritatea erau oameni de la tara si imi place in general sa mai intreb cate ceva despre ceea ce cumpar. Cum de ce? E bine de vazut daca persoana respectiva e cea care a cultivat fructele sau legumele. Plus ca intotdeauna poti auzi o poveste frumoasa sau cateva detalii care te fac sa apreciezi mai mult ceea ce cumperi.

Uitandu-ma incetisor in jurul meu vedeam oameni fie agitati, fie foarte calmi ce parca isi faceau plimbarea zilnica in piata. Unii pameni par sa se bucure mult de ceea ce fac sau cel putin sa isi aloce timp suficient pentru asta, pe cand altii sunt intr-o fuga continua. Aceasta nu este cea mai buna contabilitate a resurselor.... si daca povestea s-ar opri doar la acest punct, bine ar fi.

Ca orice om, am dus cumparaturile la un nou nivel. Unde sa ajung, oare? La supermarket... evident. Ei bine, o intreaga nebunie ma astepta acolo. Optimista, ca de obicei, mi-am spus ca e ok, ca nu va fi plin. De unde? Oamenii misunau printre raioane cu o viteza si o hotarare mare de a-ti bloca drumul spre orice doreai.

M-am inarmat cu rabdare si am mers incetisor cu lista mea de cumparaturi. Ce sa va spun? Eu am cumparaturi mai restranse caci sarbatorile se petrec cu familia, iar parintii mei au deja lista plina si eu ii ajut la prelucrarea ingredientelor.

Incercand sa gasesc toate lucrurile mentionate acolo, am dat de un blocaj... de trafic in suprmarket. Nu radeti, vorbesc foarte serios... Unde credeti ca era aglomeratia? Ei bine era la miel.... “posterior de miel” ca sa fiu cat mai exacta. Se pare ca optiunile erau, desigur, posterior sau anterior de miel. Am incercat sa trec cu vederea alegerea neinspirata de cuvinte si ma uitam cu uimire cum doamnele erau pornite sa gaseasca cel mai bun posterior... de miel, desigur.

Deodata m-a lovit o revelatie: de ce sa te bati pentru un posterior cand tu esti un om superior? Contabilitatea mea dadea cu virgula cand incercam sa imi explic aceasta situatie. Si bani multi, si animalute chinuite, si pana la urma cat de multumiti suntem?

Uitati asa am ajuns sa am noi dileme. Apreciez mult traditiile si toate mancarurile specifice sarbatorilor pascale. Dificultatea e ca unele parca au devenit un trend. Asadar, anumite lucruri nu sunt cumparate pentru ca ni le dorim sau le vom manca, ci din motive ce tin doar de moda si statut. “Cum, vine X la mine? Si cum sa nu am eu miel! Si ce daca nu beau? Trebuie si vin neaparat.” sunt doar cateva din lucrurile pe care le tot aud.

Mintea mea specific contabila nu poate percepe asa de bine cum ne aruncam ca oameni in cheltuieli atat de imprevizibile. Si nici macar nu cumparam pentru propria placere sau pentru cei dragi. Vrem atat de mult sa ne pozitionam si sa fim placuti incat parca aruncam cu banii, cu energia si cu timpul nostru atat de pretios.

Pana la urma esenta sarbatorilor pascale se invarte in jurul sentimentelor, al regasirii proprii prin inviere. Asa ca va propun sa lasam deoparte toate bunatatile de pe masa si sa ne indreptam un pic spre propria contabilitate a vietii. Sa fim fericiti, asta conteaza.

Voi cum ati gandit bugetul de sarbatori? Ce intamplari v-au surprins sau v-au amuzat? Sper sa impartasiti din impresiile acestor zile si sa ne bucuram impreuna de ele.

Sa aveti parte de sarbatori fericite, dragi contabili!