Obligatii de raportare si implicatii fiscale ale imprumuturilor intre societati

Societatea A SRL, platitoare de impozit pe profit, are relatii comerciale contractule cu o societate din America. Societatea A realizeaza o cladire de birouri in Romania. 

In ce conditii societatea din AMERICA ar putea imprumuta societatea din ROMANIA cu banii necesari finalizarii investitiei? 
Ce obligatii de raportare sunt pentru firma din ROMANIA? 
Ce implicatii fiscale genereaza acest imprumut de la client pentru societatea A? 
Vedeti vreun risc de reclasificare a operatiunii de catre organele fiscale?

Raspunsul specialistului nostru, Costin Istrate:

Societatea din America poate imprumuta societatea din Romania in baza unui contract de imprumut, cu recomandarea respectarii prevederilor capitolului XIII din Codul Civil din 2009, republicat si respectiv ale articolului 272, alineatul (3) din Legea 31/1990, republicata.

Conform Regulamentului BNR numarul 4/2014, persoanele juridice rezidente care au incheiat contracte cu nerezidenti pentru operatiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen mediu si lung au obligatia sa notifice operatiunile respective prin transmiterea la Banca Nationala a Romaniei - Directia statistica a formularului F1 «Notificare la Banca Nationala a Romaniei», prevazut in anexa nr. VI.1, si a formularului F2 «Scadentarul tragerilor, al rambursarilor de capital si al platilor de dobanda si comisioane», prevazut in anexa nr. VI.2, in termen de 30 de zile de la data incheierii contractului.

Constituie operatiuni valutare de capital de natura datoriei private externe pe termen mediu si lung si operatiunile reprezentand credite si imprumuturi financiare cu termen mai mare de un an, primite de rezidenti de la nerezidenti, constand in finantari rambursabile pe baza contractuala, cum ar fi creditul/imprumutul financiar standard, creditul sindicalizat, linia de finantare, operatiunile de leasing financiar, creditul ipotecar si de consum si altele asimilate acestora.

Din punct de vedere fiscal, trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:

- societatea are dreptul de a deduce, intr-o perioada fiscala, costurile excedentare ale indatorarii pana la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul in lei al sumei de 1.000.000 euro calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, dupa caz (costurile excedentare ale indatorarii - suma cu care costurile indatorarii unui contribuabil depasesc veniturile din dobanzi si alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primeste contribuabilul);

- diferenta dintre costurile excedentare ale indatorarii si plafonul deductibil prevazut mai sus este dedusa limitat in perioada fiscala in care este suportata, pana la nivelul a 30% din baza de calcul reprezentata de diferenta dintre veniturile si cheltuielile inregistrate conform reglementarilor contabile aplicabile, in perioada fiscala de referinta, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale indatorarii, precum si sumele deductibile reprezentand amortizarea fiscala.

- impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din Romania se calculeaza, se retine, se declara si se plateste la bugetul de stat de catre platitorii de venituri. Impozitul retinut se declara pana la termenul de plata a acestuia la bugetul de stat; 

- Impozitul datorat se calculeaza prin aplicarea cotei de 16% asupra veniturilor brute in cazul oricaror altor venituri impozabile obtinute din Romania, indiferent daca veniturile sunt primite in Romania sau in strainatate, printre care si dobanzi de la un rezident; nerezident - orice persoana juridica straina, orice persoana fizica nerezidenta si orice alte entitati straine, inclusiv organisme de plasament colectiv in valori mobiliare fara personalitate juridica, care nu sunt inregistrate in Romania, potrivit legii.

De asemenea, conform Codului Fiscal, la stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau a unei contributii sociale obligatorii, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic, ajustand efectele fiscale ale acesteia, sau pot reincadra forma unei tranzactii/activitati pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei/activitatii.

Organul fiscal este obligat sa motiveze in fapt decizia de impunere emisa ca urmare a neluarii in considerare a unei tranzactii sau, dupa caz, ca urmare a reincadrarii formei unei tranzactii, prin indicarea elementelor relevante in legatura cu scopul si continutul tranzactiei ce face obiectul neluarii in considerare/reincadrarii, precum si a tuturor mijloacelor de proba avute in vedere pentru aceasta.

Astfel, prin tranzactie fara scop economic se intelege orice tranzactie/activitate care nu este destinata sa produca avantaje economice, beneficii, profituri si care determina, in mod artificial ori conjunctural, o situatie fiscala mai favorabila. In situatia reincadrarii formei unei tranzactii/activitati pentru ajustarea efectelor fiscale se aplica regulile de determinare specifice impozitelor, taxelor si a contributiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal.

In consecinta, se recomanda ca in cazul contractului de imprumut sa se detalieze in mod foarte clar toate obligatiile partilor, inclusiv scopul finantarii respective, perioada de creditare, calculul dobanzii.

 

Raspuns oferit de specialistii Portal Codul Fiscal. Afla AICI cum poti beneficia si tu de consultanta specializata marca Rentrop&Straton.