Deductibilitate cheltuielilor privind cazarea si masa

Intrebare

>>> Aici poti primi raspunsuri la intrebarile tale

Raspuns
In cazul societatilor cu raspundere limitata nu sunt aplicabile dispozitiile restricitive referitoare la administrarea societatilor pe actiuni, respectiv art. 1961 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societatii cu raspundere limitata al carei asociat este, fara nicio limitare, fiind aplicabile prevederile art. 1961 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 82/2007. In acest context, asociatul unic poate fi salariatul propriei societati daca are si calitatea de administrator unic sau membru al consiliului de administratie.

In acest context, incheierea unui contract individual de munca care cuprinde si clauze refertoare la decontarea cheltuielilor de masa si cazare produce efecte la nivelul salariatul. In vederea stabilirii tratamentului fiscal aplicat acestor doua elemente de venit, trebuie identificat scopul acordarii lor.

In situatia in care se asigura cazarea intr-o locuinta din patrimoniul angajatorului care este pusa la dipozitia angajatilor fara ca aceasta sa indeplineasca conditiile de locuinta de serviciu, folosinta acesteia se va concretiza in determinarea unui avantaj in natura la nivelul salariatului. In intelesul general, avantajele in natura reprezinta acele bunuri, servicii sau orice alte beneficii in bani sau in natura, acordate de un angajator unei persoane fizice salariate.

Avantajele in natura pot fi definite ca fiind cheltuieli efectuate de catre angajator materializate in bunuri sau servicii, suportate integral sau patial de catre acesta pentru nevoi personale ale salariatului.

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vezi AICI detalii

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2025 - Editie revizuita stick USB

Vezi AICI detalii

Cartea verde a Contabilitatii varianta online

Vezi AICI detalii

Evaluarea folosintei cu titlu gratuit a locuintei primite in functie de nivelul chiriei practicate pentru suprafetele locative detinute de stat se aplica numai in situatia in care locuinta face parte din patrimoniul afacerii angajatorului.

Potrivit pct. 75 lit. b) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 alin. (3) din Codul fiscal, avantajul in natura pentru folosinta in scop personal de catre salariat a unei locuinte din patrimoniul angajatorului (in vederea impozitarii la nivelul salariatului care beneficiaza de aceasta) care nu este locuinta de serviciu, se evalueaza la nivelul chiriei practicate pentru suprafetele locative detinute de stat, pentru folosinta gratuita a unei locuinte (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, cu modificarile si completarile ulterioare).

In situatia in care se asigura cazarea intr-o locuinta care nu afla in patrimoniul angajatorului si care este la randul ei inchiriata de angajator, si pusa la dispozitia salariatului, avantajul in natura il reprezinta chiria suportata de angajator pentru salariat. Avantajul se va impozita in luna in care este acordat cumulat cu celelalte venituri de natura salariale primite, iar documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor si avantajelor in natura primite de angajat se vor anexa la statul de plata.

Potrivit pct. 106 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 57 din Codul fiscal prevede ca venitul brut lunar din salarii reprezinta totalitatea veniturilor realizate intr-o luna conform art. 55 alin. (1) ? (3) din Codul fiscal , fiind asadar incluse atat veniturile realizate in baza unui contract de munca, cat si cele asimilate salariilor precum si avantajele in natura acordate.

 Din punct de vedere al legilor speciale care reglementeaza contributiile obligatorii datorate, avantajul acordat de angajator va fi inclus si in baza de calcul a contributiilor individuale (CAS, CASS, CBAS), precum si in baza de calcula contributiilor datorate de angajator.

Nu este considerat avantaj folosinta locuintei sau contravaloarea chiriei, acordata in cazul in care, prin repartitia de serviciu, numire potrivit legii sau specificitatii activitatii, se asigura angajatilor o resedinta in localitatea sau incinta unde se afla locul de munca si care presupune prezenta permanenta in acel loc.

Locuintele de serviciu fac parte din patrimoniul angajatorului si se administreaza in interesul acestora prin inchiriere salariatilor proprii, contractul de inchiriere fiind accesoriu la contractul individual de munca. Conditiile de inchiriere a acestor locuinte se stabilesc de catre conducerea societatii comerciale.

In ceea ce priveste cheltuielile cu masa suportata de societate pentru propriul salariat, acestea se vor concretiza la nivelul salariatului in constituirea unui avantaj in natura impozabil potrivit art. 55 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal. Din punct de vedere al legilor speciale care reglementeaza contributiile obligatorii datorate, avantajul acordat de angajator va fi inclus si in baza de calcul a contributiilor individuale (CAS, CASS, CBAS), precum si in baza de calcula contributiilor datorate de angajator.

Angajatorii - societati comerciale - care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda salariatilor o alocatie individuala de hrana sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de acesta. In prezent tichetele de masa sunt venituri neimpozabile la nivelul salariatului potrivit art. 55 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, iar la nivelul societatii reprezinta cheltuieli cu deductibilitate limitata potrivit art. 55 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal.

Actele normative care reglementeaza acest domeniu sunt:
 Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masa, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998;
 Hotararea Guvernului nr. 5 din 14 ianuarie 1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 1999, prin care sunt stabilite si conditiile de acordare.

In situatia in care societatea suporta cazarea pe perioada delegarii sau deplasarii in tara sau strainatate, sumele primite aferente decontarii cheltuielilor ocazionate sunt venituri neimpozabile la nivelul salariatului, in temeiul art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal. La nivelul calculului profitului impozabil, potrivit art. 21 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, cheltuielile de cazare in tara si strainatate efectuate pentru salariati si administratori reprezinta cheltuieli deductibile.

In ceea ce priveste masa pe perioada delegarii, aceasta este ca regula generala inclusa in indemnizatia de delegare deplasare/diurna neimpozabila la nivelul salariatului potrivit art. 55 alin. (4) lit. g) din Codul fiscal.

Temeiul legal privind deductibilitatea la nivelul persoanei juridice il reprezinta art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal. Plafonul de deductibilitate este legat de cadrul legal aplicabil pentru institutiile publice:

 H.G. nr. 1.860/2006 privind drepturile si obligatiile personalului autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, precum si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul serviciului;
Valoarea indemnizatiei zilnice de delegare sau de detasare stabilita potrivit art. 9 din actul normativ mentionat este de 13 lei.
 H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

Diurna este acordata salariatilor trimisi in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar si stabilita in conformitate cu prevederile H.G. nr. 518/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; aceasta are rolul de acoperire a cheltuielilor de hrana, a celor marunte uzuale, precum si a costului transportului in interiorul localitatii in care isi desfasoara activitatea salariatul.

La nivelul persoanei juridice platitoare de impozit pe profit, in temeiul art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in Romania si in strainatate, este deductibila in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice.