Primirea de imprumuturi. Care sunt aspectele fiscale importante?

In analiza urmatoare discutam in ce masura o societate poate fi imprumutata pe termen sub un an de zile de catre doua societati (din Romania si una din UE) care nu sunt actionari. In cazul unui raspuns afirmativ, vom constata care sunt termenii unor astfel de imprumuturi, ce inseamna aplicarea dobanzii legale BNR si cum e tratata fiscal la beneficiar. In plus, stabilim riscurile reincadrarii operatiunii in cazul unui control fiscal, precum si daca se poate percepe TVA pentru suma imprumutata nejustificat.

Da, societatea poate primi imprumuturi si de la alte entitati nebancare/nefinanciare, chiar si fara nicio dobanda, mai ales in cazul societatii din UE intrucat nu exista nicio interdictie in privinta primirii de imprumuturi. Astfel, daca imprumutul este acordat de o societate imprumutatoare din Romania, problematica acordarii de imprumuturi intervine la aceasta, si nu la societatea care primeste imprumuturile. In acest caz societatea imprumutatoare poate acorda imprumuturi in temeiul art. 2.158 alin. 2 din Noul Cod civil care prevede ca atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare. Aceasta implica ca societatea imprumutatoare respectiva sa acorde imprumuturi tertilor cu caracter ocazional, iar imprumuturile sa nu fie acordate din depozite atrase/fonduri rambursabile de la populatie/grupuri, punct de vedere impartasit si de BNR.

In privinta dobanzii, aceasta este reglementata de O.G. nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar. Astfel, dobanda legala remuneratorie, datorata de debitorul obligatiei de a da o suma de bani la un anumit termen, calculata pentru perioada anterioara implinirii termenului scadentei obligatiei este stabilita la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR.

Din punct de vedere fiscal, societatea care beneficiaza de imprumuturi trebuie sa aiba in vedere prevederile art. 23 din Codul fiscal referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile si diferentele de curs valutar.

Conform art. 23 alin. 5 din Codul fiscal si pct. 70^1 din Normele metodologice dobanzile deductibile sunt limitate la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR corespunatoare ultimei luni din trimestru, pentru imrpumuturile in lei si la 6% pentru imprumuturile in valuta. In afara de aceasta limitare, daca gradul de indatorare a capitalului este peste 3, conform art. 23 alin. 2 din Codul fiscal cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar, aferente imprumuturilor luate in calcul la determinarea gradului de indatorare (adica imprumuturile peste un an), sunt nedeductibile, dar pot fi reportate in perioadele fiscale urmatoare, pana la deducerea integrala. Daca gradul de indatorare este mai mic sau egal cu trei, cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta de curs valutar sunt deductibile integral pentru partea care se incadreaza in limita de la art. 23 alin. 5 din Codul fiscal.

Exista riscuri fiscale asociate impumuturilor primite, chiar daca imprumutatorii nu sunt persoane afiliate. La un eventual control fiscal, in temeiul art. 11 alin. 1 din Codul fiscal se poate aprecia ca sumele primite cu titlu de imprumut reprezinta contravaloarea unor avansuri ori a unor livrari de bunuri/prestari de servicii (adica venituri), mai ales in cazul in care imprumuturile nu au la baza contracte de imprumut, iar societatile care le-au acordat sunt clientii societatii beneficiare a imprumuturilor. De asemenea, dobanda perceputa, pe langa restrictiile deja amintite de la art. 23 din Codul fiscal, poate fi considerata integral nedeductibila in temeiul art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, daca nu se poate face dovada ca sumele primite cu titlu de imprumut au fost utilizate in scopul realizarii de venituri impozabile.

Referitor la TVA nu se pune problema perceperii TVA deoarece serviciile de natura financiar-bancara sunt scutite de TVA conform art. 141 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, scutirile aplicandu-se numai in functie de natura serviciilor, si nu de statutul persoanei care le presteaza sau careia ii sunt prestate, dupa cum se precizeaza la pct. 35 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare. Bineinteles, daca operatiunile sunt retratate la controlul fiscal, se poate pune problema colectarii TVA pentru sumele primite (ca TVA pentru avansuri ori ca TVA pentru contravaloarea livrarii unor bunuri/prestari de servicii).

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Constanta Popa - Economist