Reconsiderarea activitatii din independenta in dependenta

Legiuitorul conditioneaza exercitarea activitatii independente de urmatoarele criterii:

- libera alegere a desfasurarii activitatii;
- libera alegere a programului de lucru;
- libera alegere a locului de desfasurare a activitatii;
- riscul pe care si-l asuma intreprinzatorul;
- activitatea se desfasoara pentru mai multi clienti;
- activitatea se poate desfasura nu numai direct, ci si cu personalul angajat de intreprinzator
in conditiile legii.
Orice activitate putea fi reconsiderata drept activitate dependenta si pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 58/2010 daca organele fiscale constatau ca sunt indeplinite criteriile prevazute la pct. 67 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv:

- partile care intra in relatia de munca, denumite in continuare angajator si angajat, stabilesc de la
inceput felul activitatii, timpul de lucru si locul desfasurarii activitatii;
- partea care utilizeaza forta de munca pune la dispozitia celeilalte parti mijloacele de munca, cum ar fi spatii cu inzestrare corespunzatoare, imbracaminte speciala, unelte de munca si altele asemenea;
- persoana care activeaza contribuie numai cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si
cu capitalul propriu;
- platitorul de venituri de natura salariala suporta cheltuielile de deplasare in interesul serviciului ale
angajatului, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, si alte cheltuieli de
aceasta natura, precum si indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate
temporara de munca suportate de angajator potrivit legii;
- persoana care activeaza lucreaza sub autoritatea unei alte persoane si este obligata sa respecte
conditiile impuse de aceasta, conform legii.

Asadar, si pana la intrarea in vigoare a OUG nr. 58/2010, organele fiscale puteau reconsidera orice
activitate drept activitate dependenta.

Incepand cu data de 1 iulie 2010, noile prevederi ale Codului fiscal introduc criterii mult mai largi in baza carora organele fiscale pot reconsidera drept venituri de natura salariala orice venituri care
indeplinesc unul dintre criteriile mentionate la pct. 2.1 al art. 7 alin. (1) din Codul fiscal, respectiv:
a. beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv
organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru.