Seful ANAF crede ca trusturile de presa isi pot plati obligatiile fiscale in 2-3 ani

Conform declaratiilor facute saptamana aceasta de presedintele ANAF, Gelu stefan Diaconu, la o conferinta de bilant a Directiei Generale Antifrauda Fiscala (DGAF), Fiscul i-ar putea determina pe toti contribuabilii, fie ca este vorba de grupuri de interese protejate, mari trusturi de presa, companii sau persoane privilegiate, sa isi achite integral obligatiile catre bugetul statului, daca ii vor fi asigurate resursele suplimentare necesare.

In concret, anunta Agerpres, pe langa resursele logistice suplimentare, seful Fiscului sustine ca mai este nevoie de stabilizarea structurilor ANAF si a functiilor de conducere si de un front comun cu Justitia pentru eliminarea schemelor de fraudare a bugetului de stat prin procedurile de insolventa simulate.

In aceasta privinta, seful Fiscului a declarat, citat de aceeasi sursa:

"Va asigur ca, daca promisiunile privind alocarea de resurse suplimentare pe care le-a facut noul ministru al Finantelor, domnul Valcov, cu prilejul deselor discutii pe care le-am avut in ultimul timp pe acest subiect, vor fi in mare parte onorate, in maximum 2-3 ani ANAF va putea actiona pentru a-i determina pe absolut toti contribuabilii, fie ca este vorba de grupuri de interese protejate pana astazi, de mari trusturi de presa, de companii sau persoane privilegiate, sa isi plateasca pana la ultimul leu obligatiile bugetare", a afirmat seful Fiscului, la evenimentul DGAF la care a participat premierul Victor Ponta.

Totodata, potrivit Agerpres, Diaconu a subliniat ca exista cateva zone in activitatea ANAF - una, cea a controlului operativ, fiind acoperita in mare parte prin operationalizarea in decembrie 2013 a DGAF - care in ultimii ani au fost neglijate nepermis sau "poate, ceea ce ar fi foarte grav, in mod interesat".


De asemenea, seful Fiscului a mai atras atentia ca ANAF asigura majoritatea covarsitoare a veniturilor bugetului general consolidat al statului si, in opinia sa, este institutia cu cea mai mare discrepanta intre sarcinile si competentele conferite prin lege, pe de o parte, si capacitatea administrativa pe de alta parte.