Studiu de caz: Conditiile de facturare a penalitatilor

Valabil la 24.08.2011

Legea prevede o serie de conditii in care se pot factura penalitatile. O societate trimite in judecata un client care nu si-a achitat debitul de mai multi ani, iar banii obtinuti prin hotararea judecatoareasca sunt depusi la firma, chitanta fiind primita pe numele clientului. Cum se vor factura penalitatile?

Trebuie precizat ca actualul cadru normativ nu specifica in mod clar obligatia sau lipsa obligatiei de a emite facturi in cazul unei activitati economice pentru o valoare ce nu este in baza TVA, situatie ce corespunde penalitatilor de intarziere conform art. 137 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal. Astfel, in esenta, sunt aplicabile reglementarile de la art. 155 alin. (1) din Codul fiscal si normele metodolgice aferente, dupa cum urmeaza:

Persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.

De asemenea, persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar pentru suma avansurilor incasate in legatura cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a incasat avansurile, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.

Persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii scutita fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2) din Codul fiscal, nu are obligatia intocmirii unei facturi, dar operatiunile vor fi consemnate in documente potrivit legislatiei contabile. Emiterea facturii nu este interzisa fiind optiunea persoanei impozabile de a factura operatiunile respective. in situatia in care factura este emisa, aceasta trebuie sa contina cel putin informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.

Din analiza textului normativ, rezulta ca legiuitorul a prevazut expres scutirea de la obligatia emiterii facturii pentru activitatile scutite de TVA de la art. 141 din Codul fiscal si nu si pe cele de la art. 137 alin. (3) ce definesc sumele ce nu se afla in baza TVA.

In mod normal, un comportament rational ar trebui sa raspunda la intrebarea de ce ar fi trebuit sa emitem o factura pentru o suma ce nu este oricum in sfera TVA si avem alte exemple, precizate de legiuitor, cand factura nu se emite pentru operatii scutite de TVA.

Avand in vedere motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5 / 2007 - Recurs al Procurorului in interesul legii, generala si obligatorie, ce motiveaza ca dreptul fiscal cuprinde "reglementari lipsite de echivoc", se considera ca exista obligatia emiterii facturii atata timp cat nu este exista un temei normativ ce scuteste in mod expres emiterea facturii pentru penalitati.