Studiu de caz: Perceperea penalitatilor contractuale si termenul de prescriptie

Calculul penalitatilor de intarziere si conditiile aferente acestei proceduri reprezinta un perimetru in care societatile au uneori nevoie de o simplificare a desfasurarii fiecarei etape astfel incat sa fie eliminate eventualele confuzii si neintelegeri. Asadar, trebuie vazut, in primul, daca se pot percepe majorari si penalitati de intarziere la plata conform procentelor prevazute in contractele comerciale in vigoare, dar a caror debit a fost incasat integral, dar cu o anumita intarziere. In plus, se vor face referiri si la perioada anterioara in care se pot pretinde/calcula in prezent aceste penalitati nu doar aferente debitului restant, ci si asupra debitului achitat integral, dar cu intarziere.

In primul rand, conform art. 3 alin (1) lit a) din Legea 119/2007, creanta produce dobanzi in cazul contractelor incheiate intre comercianti, potrivit art. 43 din Codul comercial. De asemenea, art. 43 din Codul comercial prevede: "Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.

Explicatia regulii curgerii de drept a dobanzilor pentru datoriile comerciale tine de specificul activitatii comerciale. Daca debitorul comercial nu plateste la scadenta suma de bani datorata inseamna ca foloseste el aceasta suma".

Din prevederile art. 43 , se desprind si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca datoriile comerciale pentru a fi purtatoare de dobanda:

1. Datoria sa fie lichida - dobanzile curg de drept doar in cazul in care cuantumul sumei datorate este precis determinat.

2. Datoria sa fie platibila in bani - numai daca obligatia are ca obiect plata unei sume de bani debitorul datoreaza dobanzi pentru intarziere in executarea obligatiei.

3. Datoria sa fie exigibila - numai daca datoria debitorului a ajuns la scadenta si nu a fost executata, debitorul este obligat la plata dobanzilor.

Astfel, conform art. 2 din OUG 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, prezenta ordonanta de urgenta se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale. Rezulta astfel ca aceasta creanta pretinsa de creditor trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si sa fie constatata printr-un inscris. Se mentioneaza ca, potrivit art. 969 din Codul civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Conform reglemetarilor contabile, exista obligatia de a se calcula si inregistra pe venituri, in contabilitate, penalitatile de inatarziere, daca sunt prevazute astfel de penalitati in contractele comerciale. Astfel se poate trasmite o notificare partenerului cu suma calculata, sau factura.

Pct. 180 din OMEF 3055/2009 prevede:

"(2) in baza contabilitatii de angajamente, entitatile trebuie sa evidentieze in contabilitate toate veniturile si cheltuielile, respectiv creantele si datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.

(3) in conturile de furnizori si clienti se evidentiaza distinct datoriile, respectiv creantele din penalitati stabilite conform clauzelor contractuale, despagubiri datorate pentru contracte intrerupte inainte de termen si alte elemente de natura similara".Se pot deci percepe penalitati pentru plata cu intarziere a debitului restant conform clauzelor contractuale.

2) Sediul materiei raporturilor juridice comerciale se afla atat in normele Codului comercial, cat si in cele ale Codului civil. Aceasta in virtutea prevederilor art. 1 din Codul comercial potrivit carora, "In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul civil".

Potrivit art. 46 din Codul comercial, obligatiile comerciale si liberatiunile se probeaza: cu acte autentice; cu acte sub semnatura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele partilor; cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art. 1191 din Codul civil, dar si prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila. In plus, conform art. 1091 din Codul civil, obligatiile se sting prin plata, prin novatiune, prin remitere voluntara, prin compensatie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie.
In dreptul civil, prescriptia apare ca fiind o sanctiune indreptata impotriva pasivitatii titularului unui drept subiectiv civil. Dreptul comun privind prescriptia in materie comerciala este dat de Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, si Codul comercial roman. Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, republicat, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege, iar odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.

Astfel, prescriptia reprezinta un mod de stingere a dreptului la actiune, prin neexercitarea acestui drept in termenul stabilit in lege. Prescriptia face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a ramas inactiv o anumita perioada de timp sa-si piarda ocrotirea dreptului respectiv pe calea actiunii in justitie si, odata cu aceasta, posibilitatea de a obtine executarea silita a obligatiei corelative lui. Termenul general de prescriptie in materie comerciala este dat de art. 3 din Decretul 167/1958, republicat, ca fiind de 3 ani, pana la intrarea in vigoare a noului Cod civil. Conform art. 7 din Decretul 167/1958, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune, regula aplicandu-se si in materie comerciala. Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturi accesorii (Decretul 167/1958).

Decretul 167/1958 a fost abrogat de Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil. Dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare. Avand in vedere aceste prevederi dreptul de solicitare a debitelor si penalitatilor respective se efectuaza in termenul de prescriptie. Litigiile izvorate din neindeplinirea clauzelor contractuale se pot rezolva pe cale amiabila sau de catre instantele judecatoresti competente.