Util pentru societati: Tratamentul fiscal al cheltuielilor de protocol

In ce priveste tratamentul fiscal aplicat in cazul cheltuielilor de protocol, vom oferi mai multe informatii care vor tine cont de obligatiile fiscale detinute de societatile in cauza.

Astfel, aceste obligatii se refera la:

1. Impozitul pe profit. In conformitate cu art. 21 alin. (2) lit. d) sunt cheltuieli deductibile la calculul
impozitului pe profit, cheltuielile de reclama si publicitate efectuate in scopul popularizarii firmei, produselor sau serviciilor, in baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ in categoria cheltuielilor de reclama si publicitate si bunurile care se acorda in cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru incercarea produselor si demonstratii la punctele de vanzare, precum si alte bunuri si servicii acordate cu scopul stimularii vanzarilor.

2. Taxa pe valoarea adaugata. Din punctul de vedere al TVA, tratamentul fiscal al acestor bunuri poate fi analizat prin prisma prevederilor art. 128 alin. (8) lit. e). Nu constituie livrare de bunuri, in sensul alin. (1): e) acordarea in mod gratuit de bunuri in scop de reclama sau in scopul stimularii vanzarilor sau, mai general, in scopuri legate de desfasurarea activitatii economice, in conditiile stabilite prin norme.

In normele Codului fiscal la art. 128 pct. 6 alin. (14) sunt detaliate conditiile in care acordarea in mod gratuit nu constituie livrare de bunuri:

a) se cuprind in categoria bunurilor acordate in mod gratuit in scopul stimularii vanzarilor bunurile care sunt produse de persoana impozabila in vederea vanzarii sau sunt comercializate in mod obisnuit de catre persoana impozabila, acordate in mod gratuit clientului, numai in masura in care sunt bunuri de acelasi fel ca si cele care sunt, au fost sau vor fi livrate clientului.

Atunci cand bunurile acordate gratuit in vederea stimularii vanzarilor nu sunt produse de persoana impozabila si/sau nu sunt bunuri comercializate in mod obisnuit de persoana impozabila si/sau nu sunt de acelasi fel ca si cele care sunt sau au fost livrate clientului, acordarea gratuita a acestora nu va fi considerata livrare de bunuri daca:

- se poate face dovada obiectiva a faptului ca acestea pot fi utilizate de catre client in legatura cu bunurile/serviciile pe care le-a achizitionat de la respectiva persoana impozabila; sau
- bunurile/serviciile sunt furnizate catre consumatorul final si valoarea bunurilor acordate gratuit este mai mica decat valoarea bunurilor/serviciilor furnizate acestuia;
b) bunurile acordate in scop de reclama cuprind, fara a se limita la acestea, bunurile oferite in mod gratuit ca mostre in cadrul campaniilor promotionale, pentru incercarea produselor, pentru demonstratii la punctele de vanzare;
c) bunurile acordate in mod gratuit pentru scopuri legate de desfasurarea activitatii economice a persoanei impozabile cuprind bunurile oferite cu titlu gratuit, altele decat cele prevazute la lit. a) sau b), pentru care persoana impozabila poate face dovada ca sunt strans legate de desfasurarea activitatii sale economice.

In aceasta categorie se cuprind, fara a se limita la acestea, bunurile pe care persoana impozabila le acorda gratuit angajatilor sai si care sunt legate de desfasurarea in conditii optime a activitatii economice, cum sunt, de exemplu: masa calda pentru mineri, echipamentul de protectie si uniformele de lucru, pentru contravaloarea care nu este suportata de angajati, materiale igienico-sanitare in vederea prevenirii imbolnavirilor.

Nu se incadreaza in aceasta categorie orice gratuitati acordate propriilor angajati sau altor persoane, daca nu exista nicio legatura cu desfasurarea in conditii optime a activitatii economice, cum sunt: cotele gratuite de energie electrica acordate persoanelor pensionate din sectorul energiei electrice, abonamentele de transport acordate gratuit pentru diverse categorii de persoane si altele de aceeasi natura.