ZOOM FISCAL: Sa intelegem paradisurile fiscale

In ultimul numar al Revistei de Finante Publice si Contabilitate, aparuta sub egida Ministerului de Finante, s-a discutat, printre altele, si despre modul in care paradisurile fiscale functioneaza in ziua de azi si felul in care persoanele fizice si/sau juridice profita de astfel de contexte.

Regasiti mai jos caracteristicile principale ale paradisurilor fiscale si centrelor financiare offshore, in scopul unei intelegeri cat mai facile.

Spre exemplu, in cuprinsul Raportului intocmit de expertul Richard Gordon pentru Trezoreria Statelor Unite ale Americii, amintit in cuprinsul lucrarii, sunt enuntate aceste caracteristici, dupa cum urmeaza:

- un nivel de impozitare redus in comparatie cu tara de rezidenta a investitorului;
- secret bancar si comercial;
- lipsa controlului schimbului valutar sau macar absenta aplicabilitatii acestuia in relatiile
cu nerezidentii;
- facilitati bancare;

Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor

Vreau acest produs →

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vreau acest produs →

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vreau acest produs →

Cu privire la termenul de paradis fiscal este de precizat faptul ca acesta "include orice stat care: percepe zero impozite sau impozite reduse pe toate sau unele categorii de venituri, are un anumit nivel de secret bancar sau comercial, cerinte minime din partea bancii centrale si niciun fel de restrictii asupra schimburilor valutare".

Pe scurt, se poate spune ca elementele cheie ale succesului paradisurilor fiscale sunt lejeritatea fiscala, secretul bancar, o buna retea de comunicatii, precum si stabilitatea politica.

in fapt, paradisurile fiscale sunt state sau entitati mici, in general, care se specializeaza in a fi un refugiu pentru persoanele fizice sau juridice din alte state, cu venituri mari, care urmaresc sa nu li se ia sub pretexte fiscale o parte substantiala din venituri de catre tara lor de origine. in atare situatie, un paradis fiscal ofera persoanelor de mai sus un mijloc legal de a evita plata impozitelor sau de a plati impozite cat mai mici.

Astfel, regula lui Sismonde, care spune ca "Impozitul nu trebuie niciodata sa puna pe fuga materia impozabila pe care o loveste. El trebuie sa fie cu atat mai moderat cu cat aceasta bogatie este mai fugitiva", se mentine in pas cu realitatea actuala.

Cu alte cuvinte, se poate spune ca materia impozabila, care nu este alta decat contribuabilul,
tinde sa evadeze daca sarcina fiscala apasa greu asupra ei. in scopul de a evita taxarea
excesiva, aceasta, materia impozabila avand sensul mai sus aratat, intelege sa migreze spre
paradisurile fiscale. Astfel, interesul manifestat de agentii economici, in special societatile transnationale, de a migra din tari cu fiscalitate ridicata spre cele cu fiscalitate redusa, nu este deloc
neglijabil.

Paradisurile fiscale ofera prin ceea ce se numeste strategie de planificare internationala evitarea poverii fiscale in schimbul platii unei "rente de rezidenta". Planificarea fiscala internationala se fundamenteaza, in esenta, pe utilizarea paradisurilor fiscale si utilizarea tratatelor de evitare a dublei impuneri.

Un alt aspect ce se impune a fi abordat si care este intr-o legatura indisolubila cu problematica in discutie, priveste evaziunea fiscala, fenomen care a fost dintotdeauna activ si ingenios, avandu-si fundamentul in sarcina, in presiunea fiscala care se exercita asupra contribuabilului.

Paradisurile fiscale si centrele offshore pot fi adevarate instrumente sofisticate de evaziune fiscala internationala, existand asa cum se arata in literatura de specialitate, o linie foarte fina si sensibila intre "evaziunea fiscala" si "dreptul evitarii taxelor", ceea ce face dificil demarcarea intre cele doua.

Pe scurt, se poate spune ca, mijloacele de aparare sunt constituite de tratatele de evitare a dublei impuneri, care au menirea de a incuraja declararea veniturilor obtinute in strainatate prin garantarea unui tratament nediscriminatoriu.

In acest context, este de aratat faptul ca, potrivit legislatiei romane, veniturile si bunurile obtinute de cetatenii Romaniei in afara granitelor tarii sunt supuse legislatiei fiscale interne, avand in vedere aici, in special, Legea nr. 571/20036 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, odata cu transferarea sau aducerea lor in tara, cu exceptia situatiei in care exista incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri cu tara din care provin aceste bunuri.

Cu titlu exemplificativ invocam Decizia nr. 1227/20137 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la fapte de evaziune fiscala, respectiv neplata impozitului pe veniturile nerezidentilor; evitarea dublei impuneri prin raportare la Legea nr. 85/19998 privind ratificarea Conventiei dintre Romania si Regatul Olandei pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital si a protocolului anexat, semnate la Haga la 5 martie 1998.

De asemenea, trebuie aratat faptul ca alegerea unui paradis fiscal optim nu trebuie sa fie deloc intamplatoare pentru un investitor care in demersurile sale trebuie sa tina seama in primul rand de scopul pentru care este constituita noua entitate si genul afacerilor care vor fi derulate prin compania offshore, de nivelul fiscalitatii si nu in ultimul rand de reputatia, credibilitatea paradisului fiscal.

In atare situatie, s-ar putea pune intrebarea ce este evaziunea fiscala, care sunt cauzele, formele si caile de materializare ale acesteia.

In acest registru de analiza, se poate spune in mod simplu, fara a nega sau a ignora complexitatea
acestui fenomen atent studiat de specialisti, ca evaziunea fiscala consta in sustragerea contribuabililor, persoane fizice sau juridice, prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata taxelor, impozitelor si/sau oricaror alte sume care se cuvin bugetului general consolidat.

Pe plan national, prin Legea nr. 241/20059 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare, au fost instituite masuri de prevenire si combatere a infractiunilor de evaziune fiscala si a unor infractiuni aflate in legatura cu acestea.

In ceea ce priveste mijloacele de disimulare intrebuintate in scopul sustragerii de la datoriile cetatenesti, asa cum se retine in doctrina de specialitate10, acestea se pot imparti in urmatoarele categorii:
- exploatarea insuficientei legislative sau chiar posibilitatile lasate de legiuitor cu anumite intentii;
- procedee ilicite.
in raport de aceasta clasificatie, evaziunea fiscala poate fi legala si ilicita, cum de altfel poate fi nationala sau internationala, daca ne raportam la teritoriu.

Prin urmare, se poate vorbi de evaziune fiscala legala ori de cate ori contribuabilul prin actiunea/conduita sa de a ocoli prevederile legale, recurge la o combinatie neprevazuta de legiuitor, deci "tolerata" prin scaparea din vedere. Aceasta forma a evaziunii este posibila atunci cand legea este lacunara si/sau prezinta inadvertente, chiar vicii legislative am putea spune, care sunt speculate de contribuabili.

Astfel, contribuabilii gasesc anumite mijloace si exploatand insuficientele legislative eludeaza in mod legal sustragandu-se, in totalitate sau in parte, platii impozitelor.

Asa cum se retine in lucrarea amintita anterior, singurul "vinovat" de producerea evaziunii fiscale prin astfel de mijloace este legiuitorul. Aceasta forma de evaziune fiscala, bazata pe interpretarea favorabila a legii, poate fi considerata o modalitate de optimizare fiscala, intrucat evitarea in tot sau in parte a platii impozitelor, daca se realizeaza in limita exigentelor legale, poate constitui un scop in sine.

Evaziunea fiscala legala este cea mai atractiva forma de evaziune deoarece se realizeaza in limitele cadrului legal.

Daca evaziunea fiscala legala consta in mentinerea prudenta in limitele legale ale evaziunii, frauda fiscala, denumita si evaziune fiscala frauduloasa sau ilicita, se afla la polul opus acesteia, intrucat se savarseste prin incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific al impunerii care, de regula, se realizeaza pe baza declaratiei celui in cauza, caruia ii revine obligatia de a comunica organului fiscal toate elementele in functie de care se va stabili obligatia fiscala.

Prin urmare, frauda fiscala consta in conduita contribuabilului de incalcare flagranta a legii cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, si se realizeaza prin disimularea obiectului impozabil, a subevaluarii materiei impozabile sau prin orice alte cai prin care se urmareste sustragerea de la plata impozitelor. Indiferent de mijlocul ales de contribuabil, numitorul comun in cazul acestor fapte il constituie incalcarea cu intentie a reglementarilor fiscale, cu scopul cert de sustragere de la indeplinirea obligatiilor legale.

In ceea ce priveste principalele motive si cauze ale evaziunii fiscale legale sau ilegale, pot fi redate, asa cum se retine in comentariile doctrinare, urmatoarele:
- psihologia umana;
- imperfectiunea legii;
- modul de aplicare a legii;
- lipsa de exigenta a organelor fiscale;
- coruptia.
Revenind la companiile offshore, tinand seama ca scopul infiintarii acestora este, in principal, minimizarea taxarii si reducerea sarcinii fiscale, trebuie aratat faptul ca prin intermediul acestor companii se realizeaza si un management mai performant al riscului, precum si o importanta reducere a costurilor. infiintate si administrate corect, companiile offshore pot asigura economii fiscale enorme si protectia averii intr-o maniera perfect legala.

Cele mai frecvente domenii de activare a companiilor offshore sunt: intermedierea unor tranzactii de import-export, distributie internationala de bunuri si servicii, consultanta internationala, servicii bancare si financiare, comert electronic etc.

Sursa: MFP