In cautarea masurilor pozitive ale noului Cod de procedura fiscala

05-Oct-2015

1733

In general masurile pozitive adoptate in cadrul actelor normative din domeniul fiscal sunt de cele mai multe ori estompate de elementele negative care au, cu certitudine, un impact mult mai amplu la nivelul persoanelor vizate.

De altfel, cu exceptia unor masuri impuse de catre UE cum este cazul modului de calcul al penalitatilor datorate de catre administratie pentru nerestituirea la termen a sumelor cuvenite contribuabililor, exista un relativ echilibru intre masurile favorabile acestora si celor din sfera mijloacelor represive pe care administratia si le pune la dispozitie. Chiar in cuprinsul analizei prezente nu putem omite o serie de prevederi care sunt nefavorabile contribuabililor din cauze expunerii mai mari a informatiilor despre acestia, din cauza obligatiilor suplimentare pe care le impun sau din cauza sanctiunilor noi sau sporite pe care instituie.

Nu in ultimul rand, apreciarea pozitiva a unor noi dispozitii legale trebuie realizata in intregul context normativ. Experienta a demonstrat ca oricat de generoase pot fi prevederile cuprinse in cadrul actului normativ initial, realitatea practica este determinata de normele de aplicare. Din aceasta perspectiva este necesar de subliniat ca noul Cod de procedura fiscala aprobat prin Legea nr. 207/2015 este intesat de trimiteri catre viitoare reglementari adoptate la nivelul Ministerului Finantelor, ANAF si Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice. In nu mai putin de 61 de cazuri semnificatiile dispozitiilor din lege sunt lasate la latitudinea interpretarii din cadrul normelor secundare.

Nu trebuie asteptat ca in lunile ramase pana la intrarea in vigoare a codului la 1anuarie 2016 toate cele 61 de ordine sa fie adoptate. Conform art. 346 alin. (1) din noul Cod de procedura fiscala reglementarile emise in temeiul actelor normative abrogate raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia. Asadar, nu vom asista la o fervoare legislativa ci la ritmul cu care administratia ne-a obisnuit, amanand in special aplicarea reglementarilor favorabile contribuabilului.

Chiar dinaintea momentului adoptarii Codului de procedura fiscala au atras atentia masurile de sporire a controlului asupra oricarei persoane detinatoare a unui cont bancar. Art. 61 instituie nu numai obligativitatea zilnica a institutiilor de credit de a comunica lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, precum si datele de identificare ale persoanelor care detin dreptul de semnatura pentru conturile deschise la acestea, dar si toate rulajele si/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum si informatiile si documentele privind operatiunile derulate prin respectivele conturi.

Cum poate fi privita o dispozitie noua instituita persoanelor care aveau deja obligatia de raportare la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, potrivit Legii nr. 656/2002 de a transmite concomitent si pe acelasi format informatiile respective si catre A.N.A.F.. intr-o astfel de perspectiva paleste masura pozitiva prevazuta de art. 69 din noul Cod de procedura fiscala care sub deviza colaborarii dintre institutiile statului le obliga pe acestea sa solicite organelor fiscale inscrisurile necesare cu privire la situatia fiscala a unei persoane fara a ii mai cerea acesteia sa le obtina. Masura este laudabila deoarece inlatura un volum important de timp alocat obtinerii certificatelor de atestare fiscala, adeverintelor de venit sau altor documente de acest fel cu atat mai mult cu cat dispar si costurile suplimentare de timbrare a acestora.

In sfera masurilor pozitive se plaseaza si reducrea nivelului dobanzilor si penalitatilor de intarziere. Daca nivelul actual al dobanzii este de 0,03% si cel al penalitatii este de 0,02% calculate pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu 1 ianuarie 2016 nivelul obligatiilor fiscale accesorii va fi diminuat la 0,02%, respectiv 0,01%. In aceste conditii are loc o reducere a nuvelului anual cumulat al dobanzilor si penalitatilor de intarziere de la 18,25% la 10,95%. si in acest caz, in contrapartida administratia a introdus la art. 181 din noul cod penalitatea de nedeclarare.

Astfel, pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere, contribuabilul/platitorul datoreaza o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/platitor si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere. Penalitatea de nedeclarare inlocuieste pentru aceste obligatii fiscale penalitatea de intarziere insa trebuie subliniat ca daca plata se efectueaza in termenul stabilit in decizia de impunere nivelul acesteia se diminueaza cu 75% ajungand la nivelul de 0,02% similar cu penalitatea de intarziere.

O cauza pozitiva, dar si atipica de inlaturare a obligatiei de plata a penalitatii se aplica daca obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil rezulta din aplicarea unor prevederi ale legislatiei fiscale de catre contribuabil, potrivit interpretarii organului fiscal cuprinse in norme, instructiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului de catre organul fiscal central. Desigur o astfel de prevedere este justificata pentru un corect tratament aplicat contribuabilului insa asa cum aminteam mai sus si aceasta prevedere urmeaza a fi detaliata prin norme si are un potential consistent de subiectivitate. in acelasi timp, desi se recunoaste de o maniera evidenta circumstantele care elimina raspunderea, aceasta vizeaza doar penalitatea de nedeclarare si nu ansamblul consecintelor produse contribuabililor de imperfectiunile legislatiei fiscale.

Trebuie subliniata cu obiectivitate masura pozitiva de includerea in cuprinsul art. 6 si 13 a unor dispozitii fara precedent care limiteaza modul in care organele fiscale interpreteaza si aplica dispozitiile legale. Mai intai este statuata obligatia organului fiscal de a lua in considerare opinia emisa in scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil in cadrul activitatii de asistenta si indrumare a contribuabililor, precum si solutia adoptata de organul fiscal in cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanta judecatoreasca, printr-o hotarare definitiva, emisa anterior, pentru situatii de fapt similare la acelasi contribuabil.

Desi, datorita exceptiilor si aplicarii strict a solutiilor care privesc contribuabilul in cauza, nu este o veritabila obligatie de a utiliza solutiile pronuntate de catre instantele judecatoresti, masura reprezinta un semnificativ pas inainte in raporturile cu administratia fiscala. Trebuie remarcate si doua principii generoase enuntate in cadrul art. 6 privind exercitarea dreptului de apreciere in limitele rezonabilitatii si echitatii, asigurand o proportie justa intre scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

Cea de a doua dispozitie, plasata in sfera modalitatilor de interpretare legii, enunta in finalul succesiunii modalitatilor de interpretare a dispozitiilor legale si pe cea potrivit careia in cazul in care prevederile legislatiei fiscale raman neclare dupa aplicarea celorlalte reguli acestea se interpreteaza in favoarea contribuabilului

Masuri pozitive strecurate in Codul de procedura fiscala mai pot fi identificate. Ne-am rezumat in cuprinsul acestei analize la doar cateva, urmand ca in perioada urmatoare sa fie analizate in totalitate. Semnalarea acestora pentru a fi cunoscute si utilizate de contribuabili dar si analiza critica a lor va putea sa determine si o aplicare efectiva, pentru a nu face din principiile analizate doar o simpla enumerare de bune intentii ale adminstratiei