Pierdere contabila de 4,3 miliarde lei daca se trece la cursul de la acordarea creditelor in franci

27-Ian-2015

543

Pentru cele 11 banci comerciale care au in portofoliu credite in franci elvetieni, Banca Nationala a estimat o pierdere contabila de aproape 4,3 miliarde lei (950 milioane de euro), in conditiile in care s-ar aplica la portofoliul existent conversia in lei la cursul de la momentul acordarii imprumutului.

Potrivit Mediafax, Banca centrala a calculat aceste pierderi intr-un scenariu care a avut in vedere cursurile istorice de la momentul acordarii celor 75.000 de credite aflate inca in bilanturile bancilor si cursul la zi pentru resurselor atrase in vederea finantarii portofoliului.

In plus, anunta aceeasi sursa, asa cum a aratat simularea BNR, toate resursele din pasiv sunt practic la valoarea in lei la zi, fara sa se faca diferentieri privind costul real de finantare, fiind argumentat ca in contabilitatea romaneasca toate elementele de bilant denominate in valute straine sunt reflectate la cursul de la finalul fiecarei luni.

Valoarea in lei a soldului creditelor in franci elvetieni evidentiate in prezent in bilanturi se ridica acum la 9,8 miliarde lei. Banca centrala nu a luat in calcul creditele externalizate de banci.

Din totalul celor 75.000 de persoane care figureaza cu credite in franci elvetieni inregistrate in bilanturile bancilor, aproape o treime (32%) se regasesc la Bancpost, 24% la Volksbank, 20% la Pireus Bank, 11% la Raiffeisen, 7% Banca Romaneasca si 2% la OTP Bank.

Mediafax scrie ca, din informatiile detinute, in cazul OTP datele nu sunt relevante, intrucat banca a externalizat aproape intreg portofoliul de credite in franci elvetieni catre un vehicul special, inregistrat in Olanda. Pentru creditele externalizate, banca realizeaza in prezent doar serviciul de colectare a creantelor.

Aszgel, chiar daca bancile ar fi putut avea castiguri din aprecierea francului, in conditiile in care dobanzile si comisioanele aduceau venituri mai mari prin transformare in lei, iar la creditele pe termene lungi (25-30 de ani) rambursarea principalului era mica in primii ani, conversia la cursul istoric ar insemna o depreciere imediata a valorii nominale a imprumutului.