Pierderi tehnologice. Se pot calcula perisabilitati?

Vom stabili, prin cele ce urmeaza, daca pentru pierderile tehnologice care depasesc norma de consum se pot calcula perisabilitati legal acordate cf. Normei 14.

Conform punctului 23 litera e) din normele date in aplicarea art. 21 alin. (1) din Codul fiscal , sunt cheltuieli deductibile (efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile) "pierderile tehnologice care sunt cuprinse in norma de consum proprie necesara pentru fabricarea unui produs sau prestarea unui serviciu".

Conform unei definitii dintr-un dictionar economic, norma de consum reprezinta cantitatea de materii prime si materiale necesare obtinerii unui anumit produs, in conditiile utilizarii unei anumite tehnologii, si este formata din:
- consumul net sau util de materiale
- pierderi datorate procesului tehnologic
- pierderi netehnologice
- materiale refolosibile rezultate in procesul tehnologic
- materiale refolosibile rezultate in afara procesului tehnologic

Norma de consum pentru fiecare produs in parte se stabileste de catre o comisie formata din specialisti in domeniul respectiv, avind la baza o serie de calcule si studii, fiind aprobata de conducatorul unitatii.

Pentru determinarea corecta normei de consum, trebuie intocmita fisa tehnologica pe fiecare produs in parte, care cuprinde denumirea produsului, carecteristicile acestuia (spre exemplu, daca este vorba de produse din carne: cu os, fara os, procentul de grasime, animalul de provenienta etc), fazele (operatiile) de prelucrare (taiere, tocare, topire), eventual utilajele utilizate pentru realizarea operatiilor respective, consumurile pe o unitate de produs specifice fiecarei faze, pierderile care pot aparea in timpul prelucrarii.

Rezulta, asadar, ca pierderile tehnologice (pierderile firesti) trebuie foarte bine fundamentate, justificate, intrucit, fiind cuprinse in norma de consum specifica fiecarui produs, sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

Odata cu inregistrarea in contabilitate a produselor finite rezultate din procesul de productie, trebuie efectuata o comparare si o verificare a consumurilor efectiv realizate aferente fiecarui produs cu cele inscrise in norma de consum.

Asa cum am prezentat mai sus, norma de consum este o suma a unor consumuri de materiale, intre care apar si pierderile tehnologice.
Daca din contabilitate rezulta consumuri efective peste cele specificate in norma de consum, trebuie facuta o analiza a fiecarui element constitutiv al normei, pentru a se depista care a dus la o crestere a consumurilor.

Astfel, pot rezulta consumuri de materii prime si materiale, intrucit au fost utilizate irational, sau pot rezulta, prin inventariere sau printr-o determinare faptica, pierderi asa zis tehnologice peste cele stabilite in norma, sau materialele rebutate rezultate din procesul de productie sa depaseasca, de asemenea, cele deja stabilite in norma de consum.

Dupa depistarea cauzelor care au condus la cresteri de consumuri si dupa stabilirea elementelor din norma de consum care au fost depasite (spre exemplu, se poate stabili faptul ca in cazul materiilor prime si materialelor consumurile efective sa fi fost in parametri stabiliti in norme, insa au rezultat pierderi mai mari ca urmare a neglijentei salariatilor care au lucrat pe diverse operatii), produsele finite fiind, evident, in cantiatate mai mica decit cea deja stabilita ca ar trebui sa rezulte conform normei si fisei tehnologice.


NORMA din 27 mai 2004 privind limitele admisibile de perisabilitate la marfuri in procesul de comercializare stabileste foarte clar faptul ca "Prin perisabilitati, in sensul prezentelor norme, se intelege scazamintele care se produc in timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor, determinate de procese naturale cum sunt: uscare, evaporare, volatilizare, pulverizare, hidroliza, racire, inghetare, topire, oxidare, aderare la peretii vagoanelor sau ai vaselor in care sunt transportate, descompunere, scurgere, imbibare, ingrosare, imprastiere, farimitare, spargere, inclusiv procese de fermentare sau alte procese biofizice, in procesul de comercializare in reteaua de distributie (depozite cu ridicata, unitati comerciale cu amanuntul si de alimentatie publica)."
In continuare, la art. 2, norma stabileste in mod imperativ ca nu constutuie perisabilitati in sensul normei "pierderile incluse in normele de consum tehnologic, precum si cele produse prin neglijenta, sustrageri si cele produse din alte cauze imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forta majora."

Asadar, trebuie acordata o atentie maxima stabilirii cauzelor care au generat pierderi (neglijenta, sustrageri, imputabile unor persoane), respectiv cauzelor care au determinat pierderi tehnologice superioare fata de cele stabilete prin norma de consum, deoarece pierderile care nu sunt generate de procesele prezentate in citat nu sunt consderate perisabilitati in sensul normelor.
 
In ceea ce priveste pierderile tehonologice care depasesc norma trebuie analizate prin prisma cauzelor acestora.

Daca pierderile sunt produse in timpul operatiunilor prevazute la art. 1 (trasport, manipulare, depozitare, desfacere) si sunt determinate de cauze naturale, neimputabile, atunci pierderile respective pot fi considerate perisabilitati.