Ce tratament contabil se aplica la deprecierea clientilor (provizioane fiscale)?

In randurile urmatoare, vom stabili daca pentru clientii neincasati la scadenta trebuie constituite provizioane contabile pentru intreaga valoare neincasata a creantei si daca devin deductibile fiscal in proportie de 30% dupa 270 de zile de la scadenta.

Solutia consultantului:

Din punct de vedere contabil, potrivit prevederilor OMFP 3055/2009, cu modificarile ulterioare, creantele se prezinta in situatiile financiare la valoarea lor probabila de incasat.

Atunci cand se estimeaza ca o creanta nu se va incasa integral, in contabilitate se inregistreaza ajustari pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera sau atunci cand nu mai este posibila incasarea ei se scoate din evidenta. La scoaterea din evidenta societatea trebuie sa demonstreze ca au fost facute toate demersurile legale pentru decontarea creantelor.

Primul pas in evidentierea posibilitatii existentei unor clienti care sunt rau platnici este acela al inventarierii. Cu aceasta ocazie se constata ca este previzibil ca anumite sume sa nu se mai incaseze in viitorul apropiat si atunci se pot inregistra deprecieri ale creantelor respective.

4111 = %

"Clienti" 707

"Venituri din vanzarea marfurilor"

4427

"TVA colectata"

4118 = 4111

"Clienti incerti "Clienti"
sau in litigiu"

6814 = 491

"Cheltuieli de exploatare "Ajustari pentru deprecierea
privind ajustarile pentru creantelor - clienti"
deprecierea activelor
circulante"

Cand se stabileste ca nu mai pot fi incasate sumele facturate se scot din evidenta creantele respective:

491 = 7814

"Ajustari pentru deprecierea "Venituri din ajustari pentru
creantelor - clienti" deprecierea activelor circulante"


654 = 4118

"Pierderi din creante "Clienti incerti
si debitori diversi" sau in litigiu"

Datorita faptului ca deprecierea creantelor se inregistreaza pe cheltuieli este necesara o dimensionare corecta a acestora. La fiecare data a bilantului valoarea deprecierilor se analizeaza in sensul de a se constata daca mai este necesara mentinerea lor in bilant sau daca trebuie marita valoarea lor. Daca se constata ca ele sunt supraevaluate sau nu mai au obiect, atunci se procedeaza la anularea sau micsorarea lor.

Din punct de vedere fiscal, sunt recunoscute la calculul impozitului pe profit tipurile de provizioane reglementate de art. 22 din Codul fiscal.

Provizioanele constituite in limita procentului de 30% sunt recunoscute ca fiind deductibile daca indeplinesc urmatoarele conditii

- sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004;

- sunt neincasate intr-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei;

- nu sunt garantate de alta persoana;

- sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata societatii

- au fost incluse in veniturile impozabile ale societatii.

Referitor la intrebarea d-voastra, mentionam urmatoarele:

- provizioanele deductibile fiscal se recunosc de la data in care s-au implinit cele 270 de zile,

- deprecierea contabila se inregistreaza numai la sfarsitul anului, pentru procentul de neincasare prevazut,

- se recunosc provizioane deductibile fiscal numai sumele inregistrate pe cheltuieli in evidenta contabila (deprecieri); de ex. daca la sfarsitul anului 2012 s-a inregistrat in ct. 6814 suma de 100 de lei pentru clienti inregistrati in luna septembrie 2012, pentru care se au informatii ca vor intra in faliment, din punct de vedere fiscal aceasta suma este nedeductibila. Cand se implinesc 270 de zile si nu s-au incasat (iunie 2013) din baza de calcul a impozitului pe profit pentru trim. II 2013 se scad 30 de lei (30%). Suma va fi recunoscuta 100% numai atunci cand falimentul este declarat.

Rezulta ca, daca cele 270 de zile de la termenul prevazut in contract (factura) pentru decontare nu s-au implinit pana la finele anului 2012, pentru respectarea principiului prudentei, daca au existat semnale ca se produc pierderi de valoare ale creantelor detinute la clienti incerti, este necesar sa se inregistreze ajustarile respective pe seama conturilor de cheltuieli.

Important de retinut este faptul ca se recunosc provizioane la calculul impozitului pe profit (in procentele stabilite de art. 22 din Codul fiscal) numai pentru sumele datorate de clienti pentru produsele vandute, pentru lucrarile executate si serviciile prestate, asa cum rezulta acestea din facturile emise (pct. 53 din normele metodologice emise pentru aplicarea Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004, cu modificarile ulterioare).