Cand e obligatorie stabilirea unui sediu permanent de catre un nerezident in Romania?

In analiza de mai jos, avem ca exemplu situatia in care, in prezent, fluxul intre o societate romana si societatea din Italia este urmatorul: societatea din Italia vinde materia prima societatii romane, societatea din Romania efectueaza procesarea materiei prime si revinde produsele finite prelucrate catre societatea din Italia.

Incepand cu 1 ianuarie 2017 se evalueaza posibilitatea implementarii unui nou model de vanzare, respectiv lohn. Astfel, pentru a avea o activitate unitara incepand cu 2017 toate stocurile de materii prime si produse finite aflate in depozit la decembrie 2016 se vor vinde societatii din Italia, acestea ramanand in depozitul societatii.

In conditiile in care aceste stocuri (proprietatea societatii din Italia), raman in depozitul din Romania urmand sa fie vandute si livrate de catre societatea din Italia catre clientii finali, vom vedea daca societatea din Italia va trebui sa infiinteze obligatoriu un sediu permanent in Romania.

Iata raspunsul specialistului:

Sediul permanent este definit de legislatia romaneasca la art. 8 din Codul fiscal. Astfel, la alin. (1) al art. 8 este stabilita regula generala privind considerarea unui loc dintr-un stat apartinand unui nerezident drept sediu permanent al acestuia in acel stat:

"(1) In intelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent. La definirea sediului permanent se au in vedere comentariile de la art. 5 "Sediul permanent" din modelul conventiei de evitare a dublei impuneri al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica."

Portal Codul fiscal - acces 12 luni consultanta in scris si telefonica 30 intrebari

Vezi AICI detalii

PFA II IF Taxe Impozite Deduceri Contributii 2025

Vezi AICI detalii

Manual de politici contabile - Stick USB

Vezi AICI detalii

Conventia de evitarea dublei impuneri dintre Romania si Italia stabileste, la randul sau, la art. 5 paragraful 1 regula generala privind definirea unui sediu stabil (permanent), si anume:

"ART. 5
Sediu stabil
1. In sensul prezentei conventii, expresia sediu stabil indica un sediu fix de afaceri in care intreprinderea exercita in total sau in parte activitatea sa."
La paragraful 3 al art. 5 din conventie sunt preevazute anumite exceptii ale anumitor activitati / locuri de a fi considerate sedii permanente, si anume:
"3. Nu se considera un sediu stabil daca:
a) se folosesc instalatii numai in scopul depozitarii, expunerii sau livrarii, in urma unui contract de vanzare, a marfurilor apartinand intreprinderii;
b) marfurile apartinand intreprinderii sunt inmagazinate numai in scopul depozitarii, expunerii sau livrarii;"

Prevederile paragrafului 3 din Conventia cu Italia corespund identic cu prevederile punctului 4 al art. 5 din Conventia model a OECD.

La punctul 22 - aferent paragrafului 4 al art. 5 - de la partea destinata Comentariilor la art. 5 referitoare la definitia sediului permanent din Conventia model a OECD se arata:

"22. Subparagraful a) se refera numai la cazul in care o intreprindere achizitioneaza utilizarea facilitatilor pentru depozitarea, expunerea sau livrarea propriilor marfuri sau produse. Subparagraful b) se refera la stocul de produse in sine si prevede ca stocul, ca atare, nu va fi tratat ca o reprezentanta permanenta, daca este mentinut in scopul depozitarii, expunerii sau livrarii."

Pe de alta parte, in normele de aplicare a art. 8 din codul fiscal, la punctul 3 alin. (7) se prevede conditia importanta ca un loc al unui nerezident sa fie considerat sediu permanent, si anume regularitatea de desfasurare a activitatii:

"(7) Pentru ca un loc de activitate sa constituie sediu permanent, societatea ce il utilizeaza trebuie sa isi desfasoare integral sau partial activitatile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie sa fie permanenta in sensul ca nu exista intreruperi ale operatiunilor, ci operatiunile trebuie desfasurate cu regularitate."

Din toate textele legale citate, apreciem faptul ca, daca marfurile actuale sunt depozitate doar in scopul vanzarii lor, pana la lichidare, locul respectiv nu poate fi considerat sediu permanent, mai cu seama ca, din prezentarea dvs, intelegem ca spatiul respectiv va fi utilizat de catre societatea din Italia doar pe perioada vanzarii stocului de marfa existent la acel moment.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Otilia-Mihaela Roman, expert contabil si Consultant fiscal