Cum stabilim regimul TVA pentru stocuri la dispozitia clientului sau in regim de consignatie?

In cazul unei societati A se vand marfuri pe baza de aviz de insotire a marfii catre societatea B, iar societatile sunt afiliate, persoane juridice romane. Societatea B detine un magazin, intr-un centru comercial, unde se desfasoara activitate de vanzare cu amanuntul.

Societatea A nu emite factura pentru toata marfa livrata pe baza de aviz, in termen de 15 zile, luna urmatoare, ci doreste sa emita factura numai pentru marfa care s-a vandut efectiv de catre societatea B, aceasta comunicand catre A, la finele lunii in curs, care este situatia marfii vandute.

In aceste conditii, se va vedea daca poate fi incheiat un contract prin care marfa sa fie la dispozitia clientului astfel incat societatea A sa emita factura pe masura vanzarii marfii de catre societatea B, precum si care va fi tratamentul fiscal din punct de vedere al TVA.

Conform prevederilor art. 134^1 din Codul fiscal, pentru bunurile livrate in baza unui contract de consignatie, se considera ca livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai.

Tot conform aceluiasi articole de lege, pentru stocurile la dispozitia clientului, se considera ca livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc in vederea utilizarii, in principal pentru activitatea de productie.

Pentru bunurile livrate in baza unui contract de consignatie, se considera ca livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai. In sensul titlului VI din Codul fiscal, contractul de consignatie reprezinta un contract prin care consignantul se angajeaza sa livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urma sa gaseasca un cumparator pentru aceste bunuri. Consignatarul actioneaza in nume propriu, dar in contul consignantului, cand livreaza bunurile catre cumparatori.
 
Pentru stocurile la dispozitia clientului, se considera ca transferul proprietatii bunurilor are loc la data la care clientul intra in posesia acestora. Stocurile la dispozitia clientului reprezinta o operatiune potrivit careia furnizorul transfera regulat bunuri intr-un depozit propriu sau intr-un depozit al clientului, iar transferul proprietatii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, in principal pentru a le utiliza in procesul de productie, dar si pentru alte activitati economice.

In concluzie, pentru a putea emite factura pe masura ce societatea B vinde marfa, trebuie sa structurati operatiunea pe baza unuia dintre cele 2 contracte amintite mai sus.


Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro