Servicii prestate de nerezident. Cum declaram contractele la organul fiscal teritorial?

Vom analiza mai jos cazul unei societati inregistrate ca platitor de TVA si impozit pe profit careia i se facturea de catre o PJ rezidenta in UE servicii de publicitate pe unele posturi TV.

Se va stabili in ce masura aceste servicii se inregistreaza la administratia financiara, in conditiile in care acestea nu sunt servicii de management si/sau consultanta.

Serviciile de publicitate online se declara la administratie, tinand cont ca nu exista un contract, ci doar o factura lunara in functie de bugetul alocat. Vom vedea astfel daca toti furnizorii nerezidenti de servicii trebuie declarati la administratia financiara (indiferent daca serviciile se desfasoara online), cu mentiunea ca facturile sunt intre 10 si 15 euro.

Solutia consultantului:

Intrucat prestarea efectiva a serviciilor are loc in tarile membre UE, apreciez ca acest gen de servicii nu se declara la organul fiscal teriorial. P

Potrivit prevederilor art 8 alin (7 indice 1) din Codul fiscal, persoanele juridice romane, persoanele fizice rezidente, precum si sediul permanent/sediul permanent desemnat din Romania apartinand persoanelor juridice straine beneficiare ale unor prestari de servicii de natura activitatilor de lucrari de constructii, montaj, supraveghere, consultanta, asistenta tehnica si orice alte activitati, executate de persoane juridice straine sau fizice nerezidente pe teritoriul Romaniei, au obligatia sa inregistreze contractele incheiate cu acesti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Contractele incheiate pentru activitati desfasurate in afara teritoriului Romaniei nu fac obiectul inregistrarii potrivit prezentelor dispozitii.

Pentru incadrarea ca sediu permanent a unui santier de constructii sau a unui proiect de constructie, ansamblu ori montaj sau a activitatilor de supraveghere legate de acestea si a altor activitati similare se va avea in vedere data de incepere a activitatii din contractele incheiate sau orice alte informatii ce probeaza inceperea activitatii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate in mod direct cu primul contract ce a fost executat se adauga la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de baza.

Potrivit pct. 21 indice 1 si 2 din Norme metodologice:

- prin sintagma orice alte activitati din alin. (7 indice 1) al art. 8 din Codul fiscal se intelege serviciile prestate in Romania, care genereaza venituri impozabile.
- atunci cand nu este incheiat contract in forma scrisa, se inregistreaza documentele care justifica prestarile efective de servicii pe teritoriul Romaniei: situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, studii de piata sau orice alte documente corespunzatoare.

De asemenea, imi sustin afirmatia ca aceste servicii nu se declara si in baza prevederilor pct. 17 si 20 din Normele metodologice potrivit carora:

- un alt aspect este cel legat de faptul ca nu se poate considera ca exista un sediu permanent atunci cand operatiunile de comert electronic desfasurate prin computer intr-o anumita locatie dintr-o tara sunt limitate la activitatile pregatitoare sau auxiliare descrise in art. 8 alin. (4) din Codul fiscal
. Pentru a se stabili daca anumite activitati efectuate intr-o astfel de locatie intra sub incidenta art. 8 alin. (4) din Codul fiscal, ele trebuie analizate de la caz la caz, tinand seama de diversele functii indeplinite de societate prin respectivul echipament. Activitatile ce sunt in general privite ca fiind activitati pregatitoare sau auxiliare includ in special:

a) furnizarea unei legaturi de comunicatii - foarte asemanatoare cu o linie telefonica - intre furnizori si clienti;
b) publicitatea pentru bunuri sau servicii;
c) transmiterea informatiilor printr-un server-oglinda in scopuri de securitate si eficienta;
d) culegerea de date de piata pentru societate;
e) furnizarea de informatii.
- in ceea ce priveste aplicarea art. 8 alin. (5) din Codul fiscal, pentru a stabili daca un furnizor de servicii internet constituie un sediu permanent, atunci cand acesta ofera serviciul de a gazdui pe server site-urile web ale altor societati, se pune intrebarea daca este aplicabil art. 8 alin. (5) din Codul fiscal.

Art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu se aplica deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt considerati agenti ai societatilor carora le apartin site-urile web, deoarece acestia nu au autoritatea de a incheia contracte in numele acestor societati si nu incheie in mod obisnuit astfel de contracte sau deoarece ei sunt considerati agenti cu statut independent ce actioneaza conform activitatii lor obisnuite, lucru evidentiat si de faptul ca ei gazduiesc site-uri web pentru societati diferite. Este de asemenea clar ca intrucat site-ul web prin care o societate isi desfasoara activitatea nu este in sine o «persoana», conform definitiei prevazute la art. 7 alin. (1) pct. 20 din Codul fiscal, art. 8 alin. (5) din Codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera ca exista un sediu permanent, in virtutea faptului ca site-ul web este un agent al societatii, in sensul acelui alineat.