Si cetatenii pot initia un proiect de lege!

Si cetatenii pot initia un proiect de lege!

Procedura de initiere a unei legi este si unul dintre drepturile democratice care revin cetatenilor.

Pentru ca intregul mecanism sa se declanseze este nevoie ca cineva sa propuna proiecte de legi - care, la capatul unui proces dificil si, de regula, indelungat, sa devina legi. Pentru ca un text sa ajunga a fi discutat in Parlament el trebuie sa indeplineasca unele conditii.

Au initiativa legislativa:

Guvernul, ca institutie, este cel mai indreptatit sa conceapa si sa propuna proiecte de legi - fara de care schimbarile pe care acesta si le-a propus in viata societatii nu pot avea loc.

Proiectele de lege sunt produsele unor echipe de lucru dintr-unul sau mai multe ministere, aprobate ulterior in cadrul unei sedinte in plen a Guvernului. Avizarea in cadrul unei astfel de sedinte presupune adoptarea cate unei Hotarari de Guvern, in parte pentru fiecare proiect, privind inaintarea spre dezbaterea de catre Parlament a respectivului proiect de lege. Odata sedinta de Guvern incheiata, Secretarul General al Guvernului trimite proiectul, textul Hotararii de Guvern si o scrisoare insotitoare standard Secretarului General al Camerei Deputatilor sau Senatului - cu rugamintea de a declansa procedura de dezbatere parlamentara (trimitand, totodata, proiectul spre informare celeilalte Camere). Pana la promulgare, textul cu pricina va purta titlul de proiect de lege.

Un parlamentar sau mai multi pot depune si ei propunerea legislativa, impreuna cu o scrisoare insotitoare, la Secretarul General al Camerei de care apartin, iar acesta il trimite spre avizare Consiliului Legislativ.

In cazul textelor provenite de la deputati sau senatori, acestea se numesc propuneri legislative. Parlamentarii insisi pot propune amendarea legislatiei. Este nevoie ca fie si un singur parlamentar sa semneze o propunere legislativa pentru ca ea sa fie inregistrata si sa fie luata in discutie. Fireste, insa, cu cat ea este semnata de mai multi parlamentari, chiar din mai multe partide, cu atat castiga in reprezentativitate.

100.000 de cetateni, care sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare dintre acestea sa se stranga minimum 5.000 de semnaturi, in cazul legilor organice si ordinare.

Cetatenii nu pot avea initiativa legislativa in probleme fiscale, cu caracter international sau cu privire la amnistii ori gratieri.

Presedintele, doar in cazul legilor de modificare a Constitutiei, la propunerea Guvernului, a cel putin un sfert din numarul deputatilor sau senatorilor sau 500.000 de cetateni din cel putin jumatate din judetele tarii (in fiecare dintrea acestea trebuie stranse cel putin 20.000 de semnaturi).

Cine intra in posesia proiectului de lege si ce face cu el?

Textul proiectului de lege sau al propunerii legislative trebuie sa fie depus la Camera care trebuie sa il dezbata prima, in functie de domeniul la care face referire propunerea respectiva. Textul este luat la cunostinta de catre Biroul Permanent al Camerei respective in prima sa sedinta de dupa depunerea spre inregistrare. De asemenea, in prima sedinta a plenului Camerei, reprezentantul Biroului Permanent care conduce sedinta anunta titlul proiectului de lege respectiv, numele initiatorului sau initiatorilor, precum si comisia sesizata pentru a-l examina in fond si eventualele comisii care urmeaza sa dea avize la acest text.

Nu exista o frecventa anume cu care se intruneste Biroul Permanent al fiecarei Camere - insa, tinand seama de atributiile pe care le are, acest lucru se intampla ori de cate ori este nevoie, chiar mai des decat o data pe zi.

in momentul anuntarii in plen a tuturor elementelor care il identifica, textul care aspira la titlul de lege are, deja, un numar de ordine, care il va insoti pana la parasirea Camerei in care e discutat.

Textul se imprima si se distribuie parlamentarilor si, in acelasi timp, este trimis spre dezbatere si avizare comisiilor permanente competente.

Biroul Permanent poate stabili un termen in care comisia sesizata in fond trebuie sa-si depuna raportul. in cazul Camerei Deputatilor, regulamentul sau de functionare prevede ca aceste termene "nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile". Modificarea termenului decis de Biroul Permanent pentru prezentarea raportului comisieiacomisiilor, odata hotarat, poate fi decisa numai de catre plenul Camerei in cauza.

Comisia sesizata in fond poate stabili un termen in care sa-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examineaza proiectul de lege sau propunerea legislativa - prin consultare cu acestea si tinand seama de termenul in care Biroul Permanent i-a cerut sa prezinte raportul. in caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizata in fond nu e obligata sa astepte avizul sau avizele celorlalte comisii si isi poate redacta raportul.

Pentru ca sedintele comisiilor sa aiba loc in mod legal, e necesara participarea majoritatii membrilor care le compun, iar hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti. Ceea ce numim hotarari sunt cele doua tipuri de produse ale muncii comisiilor - rapoartele si avizele. Rapoartele finale, in forma in care se inainteaza Biroului Permanent, contin aprecieri generale la adresa proiectului de lege sau propunerii legislative, propuneri motivate, privind admiterea acestora fara modificari, respingerea sau admiterea cu modificari - facand referire la avizele primite de la alte comisii, la toate amendamentele primite si la avizul Consiliului Legislativ. in cazul - cel mai frecvent, de altfel - in care comisia opteaza pentru promovarea initiativei legislative cu modificari, raportul va marca intr-o anexa fiecare articol sau paragraf dintr-un articol propus spre modificare, alaturi de versiunea propusa de comisie si de motivarea acestei versiuni. in fine, rapoartele si avizele cuprind, obligatoriu, pe langa opinia majoritatii membrilor comisiei, si parerea contrara motivata a celorlalti membri ai acesteia.

Raportul final este inaintat Biroului Permanent. Din momentul in care este inregistrat ca atare, raportul este multiplicat si distribuit parlamentarilor si presei, iar initiativa legislativa care face obiectul raportului intra automat pe ordinea de zi a Camerei respective.

Proiectul ordinii de zi (lista proiectelor ce vor fi discutate intr-o saptamana data din timpul sesiunii parlamentare, asezate in ordinea discutarii lor), insotit de proiectul programului de lucru, se intocmesc de catre Biroul Permanent al Senatului si de Comitetul ordinii de zi al Camerei Deputatilor si se comunica plenului in ultima zi lucratoare a saptamanii anterioare celei vizate de respectiva ordine de zi - joia. Comunicarea catre plen presupune aprobarea sa de catre Biroul Permanent prin votul majoritatii parlamentarilor prezenti. in cadrul sedintei Biroului Permanent, reprezentantii partidelor comunica prioritatile legislative ale fiecarui partid in parte si incearca sa-si promoveze initiativa legislativa preferata pe un loc cat mai bun pe lista.

Din momentul in care initiativa legislativa paraseste comisia, incep primele negocieri pentru promovarea unui anumit text pe o pozitie fruntasa a ordinii de zi. Initiativele legislative avizate de comisii se inscriu in proiectul ordinii de zi in cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate in fond, urmand sa se decida locul acestora pe ordinea de zi.

Ordinea de zi poate fi modificata luni, in deschiderea saptamanii de lucru - la cererea Guvernului, a Biroului Permanent sau a unui grup parlamentar. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvant a reprezentantului celor care au cerut modificarea. Daca exista opozitie, se da cuvantul unui singur vorbitor care se opune propunerii, dupa care propunerea de modificare se supune la vot. Fireste, fiecare din cei indreptatiti poate solicita modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru - cu conditia sa nu solicite o modificare deja respinsa prin vot.

Modificarea ordinii de zi sau a programului se aproba, de asemenea, cu votul majoritatii deputatilor prezenti.

Un text care nu comporta probleme deosebite si are mai mult de doua articole trece prin trei etape principale:

dezbaterea generala,
dezbaterea si votul pe articole,
votul final pe ansamblul legii.


Votul in ansamblu


Votul in ansamblu incepe dupa ce textul initiativei legislative a fost votat articol cu articol. in toate Parlamentele lumii, votul final asupra unui proiect de lege este, practic, cel mai important moment al procesului - anuntat cu mai multe zile inainte, pentru optima mobilizare a parlamentarilor, mai ales atunci cand e vorba de legi importante si, deci, disputate.

Diversele tipuri de viitoare legi se cer votate de o anume majoritate:

- legile constitutionale (prin care se amendeaza Constitutia) - de cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor (majoritate calificata),
- legile organice (pentru reglementarea organizarii unor institutii) - de catre jumatate din numarul deputatilor respectiv, senatorilor (majoritate absoluta),
- legile ordinare de catre jumatate din numarul deputatilor, respectiv senatorilor prezenti in sala (majoritate simpla).

Exista doua posibilitati de a intoarce din drum initiativa legislativa de catre:

Curtea Constitutionala,
Presedintele Romaniei

Sursa: apd.ro