Util: Etapele derularii procedurii compensarii

Redam mai jos etapele derularii procedurii compensarii:

1) Determinati sumele susceptibile de restituire si oportunitatea utilizarii acestora pentru stingerea obligatiilor restante.

2) Depuneti cererea de compensare la organul fiscal care are competenta sa o solutioneze.

Determinarea organului fiscal competent sa solutioneze cererea de compensare se realizeaza potrivit regulilor mentionate mai sus. Regula generala stabileste competenta in materie de compensare in sarcina organului fiscal pe raza caruia se afla domiciliul fiscal al contribuabilului.

Cererea trebuie depusa in cadrul termenului legal de prescriptie de 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare.

Deosebit de importanta este data depunerii cererii de compensare din perspectiva datei pana la care se calculeaza obligatii fiscale accesorii:

Pana la data de 1 noiembrie 2010, data pana la care se calculeaza accesorii este data depunerii cererii de compensare, acest termen se mentinandu-se si in prezent. Astfel, data depunerii cererii de compensare reprezinta data pana la care se calculeaza obligatii fiscale accesorii pentru sumele neachitate ce vor fi stinse prin compensare, indiferent de momentul la care are loc solutionarea cererii ori intocmirea notei de compensare.

Cu privire la necesitatea depunerii cererii de compensare in raport cu dreptul administratiei fiscale de a efectua compensarea din oficiu sunt necesare mentiuni suplimentare. Compensarea din oficiu se poate realiza se realizeaza numai daca organul fiscal doreste acest lucru si evident numai daca si constata existenta conditiilor pentru compensare. Prevederile legale nu contin nici o referire a textului la situatia in care organul fiscal nu constata existenta creantelor reciproce sau cand, desi poate face compensarea, aceasta nu se realizeaza. Aceasta in conditiile in care compensarea poate fi extrem de importanta pentru majorarile de intarziere calculate in sarcina contribuabililor care pe fond nu mai datoreaza alte sume bugetului consolidat.

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevederile referitoare la compensare si la calculul obligatiilor fiscale accesorii in cazul acestei modalitati de stingere a obligatiilor fiscale au suferit schimbari incepand cu 1 noiembrie 2010.

Consecintele cele mai importante ale actului normativ constau in faptul ca efectele compensarii se vor produce din oficiu din momentul in care sunt indeplinite conditii realizarii acesteia - administratia si contribuabilul dobandesc concomitent calitatea de debitor si de creditor si suplimentar se indeplineste conditia ca respectivele creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica. Astfel, in materia consecintelor compensarii regula generala devine aceea a compensarii din oficiu, fara efectuarea altor formalitati. Compensarea va opera de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.

Din perspectiva acestor cerinte relevanta este cea privind exigibilitatea. Art. 116 alin (5) din Codul de procedura fiscala astfel cum a fost modificat de actul normatv mentionat mai sus enumera situatiile in care creantele sunt exigibile atat in ceea ce priveste creanta statului cat si a contribuabilului.

Astfel, creantele fiscale sunt exigibile:
• la data scadentei obligatiei fiscale;
• la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii;
• la data comunicarii deciziei, pentru obligatiile fiscale principale, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
in mod corespunzator crentele contribuabilului sunt exigibile:
• la data comunicarii deciziei de solutionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adaugata, dupa caz;
• la data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil;
• la data comunicarii actului de individualizare a sumei, pentru obligatiile de plata de la buget;

In situatia in care se are in vedere compensarea, spre exemplu a impozitului pe profit creanta statului se naste prin depunerea declaratiei privind obligatiile fiscale (de exemplu Declaratia 100), aceasta devenind si titlu de creanta. Aceasta creanta devine exigibila potrivit art. 116 alin (5) lit. a) din Codul de procedura fiscala la data scadentei respectiv 25 a lunii urmatoare trimestrului incheiat.

Creanta contribuabilului este constatata de decontul cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare creanta devenind exigibila potrivit art. 116 alin (5) lit. b) din Codul de procedura fiscala la termenul prevazut de lege pentru depunerea acestui decont - ziua de 25 a lunii. in cazul acestui titlu de creanta, caracterul cert este conditionat de suma aprobata la rambursare prin decizia organului fiscal.

Asadar, compensarea va opera de drept la data de 25 a lunii in care au devenit exigibile obligatiile fiscale declarate si cand a exprat termenul limita pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare. Se poate remarca faptul ca nu va fi relevanta data depunerii documentelor metionate mai sus ci termenele limita.

In concluzie. reglementari in materie de compensare valabile de la 1 noiembrie 2010 si in special compensarea din oficiu care va stopa calculul obligatiilor fiscale accesorii pentru sumele ce vor fi stinse sunt de un real folos. Ele inlatura mecansimul anterior in care efectele in cazul compensarii se produceau in mod real numai prin depunerea unei cereri.

Prin intermediul aceleiasi Ordonante de urgenta a Guvernului nr. 88/2010, dar cu aplicare de la 1 octombrie 2010, in cazul in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor nu vor mai fi initiate procedurile de executare silita asupra contribuabilului in cauza. in acelasi mod Executarea silita se suspenda, dar numai la cerere, si in cazul in care, ulterior inceperii executarii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala pentru care s-a inceput executarea silita.

3) Anexati documentele necesare solutionarii cererii de compensare.

Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.

Cererea de compensare va fi insotita de documente care dovedesc dreptul la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor:
• copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile,
• copii de pe deciziile de solutionare a contestatiilor, ramase definitive,
• copii de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale,
• copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.

4) Cererea de compensare este solutionata.
Organul fiscal intocmeste nota de compensare, o inregistreaza in evidenta fiscala si v-o comunica.

Termenul de solutionare a compensarii este, potrivit art. 70 din Codul de procedura fiscala, de 45 de zile daca organul fiscal considera ca detine toate informatiile necesare efectuarii operatiunii. in cazul in care sunt necesare informatii suplimentare, termenul de 45 de zile se prelungeste cu intervalul cuprins intre data solicitarii informatiilor de catre organul fiscal si data inregistrarii raspunsurilor formulate.
Rezultatul compensarii la cerere sau din oficiu va fi consemnat intr-o nota de compensare care va fi comunicata contribuabilului in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

Termenul de comunicare a notei de compensare de catre organul fiscal este in mod expres aplicabil numai in cazul compensarii efectuate la cerere sau in cadrul procedurii de restituire. in aceste conditii, termenul de informare cu privire la o compensare din oficiu efectuata de catre organul fiscal din proprie initiativa nu este stabilit, ramanand exclusiv la latitudinea acestuia.

Sumele supuse procedurii de compensare vor fi utilizate pentru stingerea obligatiilor fiscale mai intai ale bugetului la care a aparut suma de compensat iar mai apoi celorlalte bugete in mod proportional.

in cazul in care organul fiscal nu finalizeaza procedura compensarii in termenul de 45 de zile de la data depunerii cererii, puteti beneficia de plata de dobanzi de la buget la nivelul celor datorate bugetului de stat pentru neplata la termen a obligatiilor fiscale, respectiv 0,1% pentru fiecare zi de intarziere a organului fiscal,i de 0,05% dupa data de 1 iulie 2010 si de 0,04% dupa 1 octombrie 2010.

Va recomandam ca imediat dupa expirarea termenului legal de incheiere a procedurii compensarii sa solicitati plata de dobanzi in temeiul art. 124 alin. (1) din Codul de procedura fiscala. in lipsa cererii de plata a acestora dobanzile nu se pot acorda.

Data de la care sunt datorate dobanzile este data depunerii cererii de compensare. Atentie! in cazul in care organul fiscal demonstreaza ca a solicitat informatii relevante pentru luarea deciziei de aprobare a cererii de compensare, data de la care se calculeaza dobanzile se proroga pana la data obtinerii acestora.

Pentru plata dobanzilor datorate de organul fiscal este necesara solicitarea expresa de plata a acestora. Nu asteptati sa obtineti plata de dobanzi pentru intarzierea efectuarii compensarii. O astfel de solicitare are rolul de a impulsiona organul fiscal de a solutiona cererea. in practica plata de dobanzi a fost efectuata numai dupa obtinerea unei hotarari judecatoresti prin care a fost constatata raspunderea organului fiscal in conditiile art. 124 din Codul de procedura fiscala.

Compensarea cu bugetele altor autoritati

Art. 116 din Codul de procedura fiscala reglementeaza procedura compensarii. Aceasta insa este tratata separat pentru fiecare creditor bugetar textul actului normativ stabilind distinct compensarea realizata la nivelul creantelor administrate de ANAF si cele administrate spre exemplu de catre autoritatile administratiei publice locale. Creantele fata de bugetul fondului de mediu sunt administrate distinct fata de cele ale ANAF astfel ca nu pot face obiectul compensarii reciproce.

in aceste conditii sumele de recuperat de la bugetul asigurarilor de sanatate administrate si cele de catre ANAF (sunt avute in vedere contributiile obligatorii la asigurarile de sanatate ale angajatorului si ale salariatului, deoarece Casa Nationala de Asigurari de Sana tate administreaza distinct contributiile persoanelor fizice care isi determina individual nivelul acestora) nu pot face obiectul compensarii in raport cu sumele datorate fondului de mediu. in acest sens, al administrarii distincte a creantelor, inclusiv la nivelul compensarii, este formulat in mod expres alineatul 7 al art. 116 din Codul de procedura fiscala. in concluzie, spre exemplu creantele fata de fondul de mediu vor putea fi stinse numai cu plati de aceeasi natura efectuate in relatia cu Administratia Fondului de Mediu fara a putea fi efectuate compensari cu alte obligatii fiscale.