Comertul cu amanuntul: punct de lucru inchis. Mai e posibila valorificarea stocului?

Vom analiza, prin cele ce urmeaza, cazul unei societati care a desfasurat activitate de comert cu amanuntul. Societatea are in stoc marfa la pret vanzare in valoare de 11.000 lei, dar a inchis punctul de lucru si casa de marcat datorita unor rezultate economice negative. Societatea ca persoana juridica exista in continuare si doreste sa-si valorifice acest stoc existent. Vom stabili care sunt modalitatile legale pentru aceasta procedura si daca societatea mai poate emite factura si chitanta.

Solutia consultantului:

Presupunem ca societatea nu se afla in inactivitate temporara, declarata si inregistrata la Oficiul National al Registrului Comertului, insa a inchis punctul de lucru prin care desfasura activitate de comert cu amanuntul.

O societate comerciala isi poate valorifica stocul de marfa prin vanzare oricand si la orice pret de vanzare doreste. Cu toate acestea se tine seama de cateva prevederi legislative pe care le vom prezenta in continuare.

Utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale este obligatorie, in cazul vanzarii de bunuri, doar pentru vanzarea cu amanuntul.(art.1 din O .U. nr. 28/1999). Se excepteaza de la prevederile art. 1 alin. (1) urmatoarele (redam, in continuare, doar acele exceptii care s -ar putea potrivi cazului prezentat):

[...] livrarile de bunuri efectuate prin automatele comerciale;
[...] comertul cu amanuntul prin comis -voiajori, precum si prin corespondenta, cu exceptia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine si unitatile de alimentatie publica, pe baza de comanda.

In consecinta, societatea poate vinde marfa aflata in stoc in una din urmatoarele variante:
- prin comis-voiajori sau corespondenta;
- in sistem de gros/comert cu ridicata.

In ambele cazuri se va intocmi factura pentru livrarea marfurilor, iar la incasarea in numerar se elbereaza chitanta.

Potrivit art. 17 al Ordonantei de Guvern nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, este interzis oricarui comerciant sa ofere sau sa vanda produse in pierdere, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 16 lit. a) - c), e) - i), precum si in cazul produselor aflate in pachete de servicii. Prin vanza re in pierdere, in sensul prezentei ordonante, se intelege orice vanzare la un pret egal sau inferior costului de achizitie, astfel cum acesta este definit in reglementarile legale in vigoare.

Exceptiile prevazute de art. 16 lit. a) - c), e) - i) se refera la:

- vanzari de lichidare;
- vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica;
- vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale (de exemplu: martisoare, ornamente pentru pomul de Craciun, etc);
- vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.

Prin vanzarea de lichidare se intelege orice vanzare precedata sau insotita de publicitate si anuntata sub denumirea de "lichidare" si care, printr-o reducere de preturi, are ca efect vanzarea accelerata a totalitatii sau numai a unei parti din stocul de produse dintr-o structura de vanzare cu amanuntul, in una dintre situatiile prevazute la lit. a) - g) din Ordonanta nr. 99/2000.

Vanzarea de soldare este orice vanzare insotita sau precedata de publicitate si anuntata sub denumirea "soldare/soldari/solduri" si care, printr-o reducere de preturi, are ca efect vanzarea accelerata a stocului de marfuri sezoniere dintr -o structura de vanzare cu amanuntul.

In consecinta, se poate efectua o vanzare de lichidare sau de soldare doar daca societatea se incadreaza in una din situatiile prevazute de art. 18 (lichidare) sau la art. 23 si urmatoarele (cu privire la soldare) din Ordonanta nr. 99/2000. In cazul lichidarii, este permisa vanzarea sub pretul de achizitie, lucru care nu este permis si in cazul soldarii.

Cu toate acestea, art. 19, Titlul II (Impozitul pe profit) din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal prevede ca profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Intrucat cheltuiala cu costul marfii aferenta acestei vanzari nu se incadreaza in nici una din literele a) - t) ale alin. (4), art. 21 (cheltuieli neeductibile la calculul impozitului pe profit) rezulta ca aceasta cheltuiala (cu costul marfii) este o cheltuiala deductibila.

In concluzie societatea poate vinde marfa ramasa in stoc:

- fie la pretul de achizitie sau la un pret superior pretului de achizitie;
- fie la un pret inferior pretului de achizitie daca societatea se incadreaza in conditiile impuse de prevederile Ordonantei nr. 99/2000 cu privire la lichidare.

RECOMANDARE!

Societatea poate fie sa vinda intregul stoc de marfa (chiar si cu plata pe masura vanzarii) in sistem cu ridicata, fie sa incer ce sa incheie contracte de distributie sau de vanzare in regim de consignatie cu alti comercianti.