Contractul de zero ore. O productivitate mai mare pentru angajator si o flexibilitate crescuta pentru salariati

Sunt companiile din Romania pregatite pentru un contract de tip "zero ore"? Se poate dovedi acest instrument de lucru un model excelent si profitabil care sa functioneze si pe piata de la noi? Cand vine vorba de programul de lucru, multe companii intampina dificultati. Orele de lucru nu sunt intotdeauna suficiente pentru indeplinirea unor sarcini, iar unii angajatori platesc ore suplimentare pentru a se asigura ca proiectele sunt duse la bun sfarsit fara sa fie depasit termenul-limita. Nici salariatii nu au mereu parte de beneficii: nu toate firmele platesc orele suplimentare.

Cu toate acestea, unele tari au gasit rezolvare. In Marea Britanie, Irlanda, Canada si Noua Zeelanda se aplica modelul de contract de zero ore prin care angajatorul nu e obligat sa garanteze un numar minim de ore pe saptamana, iar angajatul poate sa nu accepte munca in momentul in care i se cere, tocmai din cauza ca programul de munca este unul in intregime flexibil. Bineinteles, se mentin sarcinile de lucru obligatorii, dar atentia se indreapta pe rezultate si nu pe procese. Astfel, ceea ce conteaza este rezultatul orelor de munca si nu numarul de ore lucrate.

Drepturile incluse in acest contract sunt similare celor dintr-un contract obisnuit de munca. Avantajele sunt nenumarate pentru persoanele care au un copil in crestere sau care isi doresc sa lucreze de oriunde si nu obligatoriu dintr-un birou. Sigur ca acest tip de contract se aplica si in domenii mai complexe care necesita munca fizica si prezenta implicita la locul de munca: industria constructiilor e un astfel de exemplu.

Atentie! Acest contract continua sa produca destule controverse in tarile in care e aplicat, iar asta din cauza angajatorilor care, nefiind de buna credinta, prefera sa incheie astfel de contracte in defavoarea salariatilor, chemandu-i la lucru si nerespectand un numar minim de ore care practic nu mai poate fi impus printr-un contract obisnuit de munca. Astfel, persoana care in mod normal lucreaza 40 ore pe saptamana poate ajunge sa lucreze 60 de ore pe saptamana daca angajatorul ii cere asta. Fireste, salariatul poate sa refuze, iar asta ulterior depinde si de modul in care se ajunge la o negociere corecta in ce priveste procesele de lucru.

Ceea ce trebuie sa retinem despre acest contract, asa cum putem extrage din lectiile tarilor in care se aplica deja, e ca pare sa fie cel mai potrivit numai pentru anumite domenii si ca ar trebui incluse prevederi care sa nu incalce drepturile angajatilor si care sa nu permita abuzuri din partea angajatorilor.

La inceputul acestui an, numarul de contracte de tip zero ore a depasit 900.000 in Marea Britanie, fapt care dovedeste un dezechilibru pe piata fortei de munca din acest punct de vedere. Cresterea este cu atat mai spectaculoasa cu cat este cu 30% mai mare fata de 2014. In fiecare an pare sa se adauge circa alte 100.000 de contracte de acest fel.

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2019 var tiparita

Vezi AICI detalii

PFA Contributii Taxe Impozite si Deduceri - conform Noului Cod Fiscal

Vezi AICI detalii

Operare SAGA Exemple practice si recomandari

Vezi AICI detalii

Cu precadere in Marea Britanie, numarul contractelor de acest fel a crescut cu rapiditate mai ales dupa criza financiara, din dorinta companiilor de a reduce costurile si profitand totodata de faptul ca angajatii se temeau ca-si vor pierde locurile de munca.

Desi controversat, modelul acesta de contract ofera beneficii clare precum flexibilitatea, plata in functie de numarul de ore muncite si alte drepturi asociate contractului standard de munca. Iar de aceste beneficii se bucura multe categorii de persoane, inclusiv studenti, parinti care au copii in crestere sau persoane care se apropie de varsta pensionarii. Credeti ca ar fi util un astfel de contract in Romania? Vedeti acest model implementat cu succes de catre firme? Ce credeti ca ar trebui schimbat pentru a functiona cu succes la noi?