Cum aplicam impozitul pe cladiri pentru institutii si monumente?

In analiza urmatoare referitoare la impozitul pe cladiri, o societate nou-infiintata a concesionat o cladire monument istoric aflata in proprietatea unei institutii decult. Cladirea este in renovare si va fi utilizata in scopuri hoteliere.

Vom vedea daca societatea datoreaza impozit pe cladire de la preluarea cladirii de la proprietar sau pe perioada modernizarii (cand nu desfasuram activitate economica)si daca poate beneficia de scutirea de impozit pe cladire, prevazuta in art.250.2 din Codul fiscal.

Intr-adevar, potrivit art. 251 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal nu se datoreaza impozit, respectiv taxa pe cladiri pentru cladirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectura sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu exceptia incaperilor care sunt folosite pentru activitati economice.

Analizand conditiile stabilite se poate constata faptul ca pe cea referitoare la detinere, inclusiv in temeiul unui contract de concesiune este indeplinita, ramanand de analizat conditia referitoare la regimul de utilizare a cladirii. Textul dispozitie cuprinse in cod este explicita subliniind exceptia de la neimpozitare din perspectiva folosirii sau nu pentru activitati economice.

Prevederile pct. 22 alin. (1) din Normele de aplicare ale art. 251 din Codul fiscal definesc sintagma "incaperi care sunt folosite pentru activitati economice" in sensul spatiilor utilizate pentru realizarea oricaror activitati de productie, comert sau prestari de servicii, astfel cum sunt definite in Codul civil, altele decat destinatiile specifice categoriilor de cladiri care nu sunt supuse impozitului pe cladiri. Alaturi de regimul generator de venituri din activitatile mentionate mai sus se adauga si situatia in care spatiile sunt generatoare de venituri ca urmare a unui contract incheiat de catre detinator cu terti.

Desigur ca definitia data de norme este lacunara limitandu-se la detalierea semnificatiei componentei de activitate economica si nu in ceea ce priveste semnificatia notiunii de utilizare.
Avand in vedere faptul ca detalierea efectuata de norme nu leaga expres in toate situatiile activitatea economica de realizarea de venit se poate considera ca efectuarea operatiunilor preparatorii sunt parte a activitatii economice indiferent de finalizarea sau nu a acestora cu venituri.
Desigur ca intr-o interpretare mai permisiva, in lipsa unei explicitari relevante a notiunii de utilizare, aceasta ar putea sa se rezume la perioada in care incaperile fac obiectul unor raporturi juridice ce au ca si continut activitatile de productie, comert sau prestari de servicii si nu in perioada in care detinatorul doar detine cladirea efectuand sau nu operatiuni de amenajare in perspectiva viitoare de atribuire a regimului de activitate si de realizarea de venituri. In aceasta interpretare detinerea cladirii nu este o conditie suficienta pentru plata taxei pe cladiri ci ea trebuie alaturata celei privind implicarea spatiului in activitatea economica propriu-zisa.

Avand in vedere cele de mai sus consideram ca solutia optima de protectie impotriva unor interpretari diferite ale compartimentului de specialitate a autoritatii administratiei publice locale competente este solicitarea verificarii incadrarii in situatia scutirii dupa ce plata taxei a fost efectuata de la data initierii procedurilor de modernizare pentru a evita acumularea de obligatii fiscale accesorii in cazul interpretarii restrictive.

Raspuns oferit de specialistii www.portalcontabilitate.ro