Marfa necorespunzatoare. Ajustarea dreptului de deducere a TVA

Intrebare:

O cantitate de marfa care fusese livrata clientilor nostri din Germania se intoarce inapoi ca necorespunzatoare calitativ, marfa fusese facturata de noi si achitata de partenerul extern.

Marfa este insotita de o reclamatie in care se arata cantitatea de marfa, valoare ei si suma totala pe care urma s-o restituim, marfa a venit insotita de CMR. Ca urmare, la sosirea marfii, am facut factura de stornare pentru toata marfa primita.

Dupa receptionarea ei se constata ca o parte era corespunzatoare calitativ si se refactureaza si se expediaza impreuna cu celelalte comenzi din luna respectiva (livrarile sunt lunare).

Marfa necorespunzatoare calitativ(este vorba de piese din material plastic) a fost trimisa la reciclat obtinandu-se din ea materie prima de calitatea a II - autilizata in continuarela executarea altor piese.

Pierderea de valoare intrevaloarea produsului finit reciclatsi pretul materiei prime obtinute(pretul pietei), a fost trecuta pe cheltuieli (ct 658 alte cheltuieli de exploatare).

Intrebarea este daca acestui caz TREBUIE SA I SE APLICE ajustarea dreptului de deducere a TVA aferenta cheltuielilor facute cu obtinerea materiei prime tinand cont de faptul ca produsele livrate in Germania sunt scutite de TVA, dar cu drept de deducere.

In urma cererii de rambursare a TVA (firma livreaza marfa numai in Germania, nu si in tara) ANAF are intentia sa includa in RIF oblogatia colectarii TVA pentru diferenta intre valoarea produsului finit si valoarea materiei prime.

Declaratia Unica 2026 Impozit pe venit Contributii CAS si CASS

Vreau acest produs →

Examenul de ACCES la STAGIUL CECCAR 2026

Vreau acest produs →

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile 2026 stick USB

Vreau acest produs →

Este corect.

Daca solutia ANAF nu este cea corecta, suma fiind insemnata si urmarind a-mi diminua substantial suma ceruta la rambursare, ce posibilitati as avea sa contest aceasta?

Raspuns:

Potrivit Codului de procedura fiscala rezultatul inspectiei fiscale se consemneaza intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal. La finalizarea inspectiei fiscale, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale. In cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere (art. 109).

Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale este reglementata in Titlul IX al acestui Cod.

Potrivit prevederilor art. 205-207, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii. Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.

Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:

a) datele de identificare a contestatorului;

b) obiectul contestatiei;

c) motivele de fapt si de drept;

d) dovezile pe care se intemeiaza;

e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.

Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.

Potrivit art.218 alin.(2) din Codul de procedura fiscala, deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.

In ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata, in conformitate cu prevederile art. 128 alin. (8) lit.b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu constituie livrare de bunuri bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum si activele corporale fixe casate, in conditiile stabilite prin norme.

In acest senspunctul 6 alin.(11) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabileste ca nu se considera livrare de bunuri cu plata bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

a) bunurile nu sunt imputabile;

b) degradarea calitativa a bunurilor se datoreaza unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse in aceasta categorie si produsele accizabile pentru care autoritatea competenta a emis decizie de aprobare a distrugerii in cadrul antrepozitului fiscal;

c) se face dovada ca s-au distrus bunurile si nu mai intra in circuitul economic.

In cazul prezentat nu sunt indeplinite aceste conditii intrucat bunurile nu au fost distruse astfel incat sa nu mai intre in circuitul economic.

In baza celor prezentate consideram ca societatea dvs. avea obligatia de a colecta TVA asupra diferentei dintre valoarea produselor finite distruse si valoarea materiilor prime obtinute prin prelucrarea acestora.

Taxa pe valoare adaugata trebuia colectata in baza autofacturii emisa in conformitate cu prevederile art. 155 alin.(2) din legea mentionata.