Contract de comodat. Cele mai importante aspecte contabile si fiscale!

Am ales pentru analiza noastra cazul unei persoane fizice care detine un spatiu pe care il pune la dispozitia societatii unde este asociat. Punerea la dispozitie se face in baza unui contract de comodat. Asociatul doreste sa faca investitii la spatiul respectiv. Vom vedea astfel cum ar trebui sa fie inregistrate in contabilitate operatiunile care se vor face asupra spatiului (pe cheltuiala sau pe amenajari cladiri) si care vor fi implicatiile fiscale generate de aceste operatiuni (taxe locale si impozit pe venit).

Conform pct. 239 din Reglementarile contabile privind situatiile financiare anuale individuale si situatiile financiare consolidate, aprobate prin OMFP 1802/2014 investitiile efectuate la imobilizarile corporale utilizate in baza unui contract de inchiriere, locatie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizarii pe durata contractului respectiv. La expirarea contractului, valoarea investitiilor efectuate si a amortizarii corespunzatoare se cedeaza proprietarului imobilizarii. In functie de clauzele cuprinse in contractele incheiate, transferul poate reprezenta o vanzare de active sau o alta modalitate de cedare. Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor se efectueaza conform acestor reglementari.

Astfel, daca lucrarile efectuate reprezinta lucrari de modernizare, efectuate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare suplimentare fata de cele estimate initial acestea se vor inregistra in conturi de imobilizari (Contul 211 - Constructii) si se se supun amortizarii pe durata contractului de cedare a folosintei (contractul de comodat).
In caz contrar, costurile se inregistreaza in conturile de cheltuieli - 611 - "Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile”.

Din punct de vedere fiscal, conform art. 28 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere in participatiune si altele asemenea.

Alin. 12 lit. c) stabileste ca, pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune, amortizarea fiscala se calculeaza de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, dupa caz.

Normele metodologice date in aplicarea acestui articol stabilesc ca, amortizarea fiscala a cheltuielilor cu investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, se calculeaza astfel:

a) pe baza perioadei initiale/duratei ramase din perioada initiala a contractului, indiferent daca acesta se prelungeste ulterior, in cazul investitiilor efectuate in cadrul perioadei initiale a contractului de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune;
b) pe baza perioadei prelungite/duratei ramase din perioada prelungita a contractului, in cazul investitiilor efectuate in cadrul perioadei prelungite a contractului de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune;
c) pe durata normala de functionare, potrivit optiunii contribuabilului, incepand cu luna urmatoare finalizarii investitiei, in cazul investitiilor ce pot fi identificate potrivit Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

Astfel, in situatia in care investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de comodat/inchiriere sunt efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice (in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau in scopuri administrative) acestea comstituie mijloace fixe amortizabile iar amortizarea fiscala se determina conform celor mai sus redate.

Valoarea ramasa a investitiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune, in situatia in care contractele se reziliaza inainte de termen, reprezinta cheltuieli nedeductibile, daca nu au fost valorificate prin vanzare sau casare.

In ceea ce priveste impozitul pe cladiri, conform art. 461 alin. (6) din Codul fiscal, in cazul extinderii, imbunatatirii, desfiintarii partiale sau al altor modificari aduse unei cladiri existente, inclusiv schimbarea integrala sau partiala a folosintei, care determina cresterea sau diminuarea valorii impozabile a cladirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligatia sa depuna o noua declaratie de impunere la organul fiscal local in a carui raza teritoriala de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data modificarii respective, si datoreaza impozitul pe cladiri determinat in noile conditii incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator.

In ceea ce priveste impozitul pe venit, conform art. 84 din Codul fiscal, constituie venit brut din cedarea folosintei bunurilor valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozitiilor legale, in sarcina proprietarului daca sunt efectuate de cealalta parte contractanta.

Astfel cum se mentioneaza la pct. 20 alin. (2) din normele metodologice date in aplicarea acestui articol reprezinta venit brut si valoarea investitiilor la bunurile mobile si imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau ale altui detinator legal, care fac obiectul unor contracte de cedare a folosintei bunurilor, inclusiv al contractelor de comodat, si care sunt efectuate de cealalta parte contractanta. In termen de 30 de zile de la finalizarea investitiilor, partea care a efectuat investitia este obligata sa comunice proprietarului, uzufructuarului sau altui detinator legal valoarea investitiei. Proprietarul, uzufructuarul sau alt detinator legal are obligatia sa declare la organul fiscal competent valoarea investitiei, in declaratia privind venitul realizat.

Astfel, valoarea investitiilor efectuate de catre societate asupra spatiului utilizat in baza contractului de comodat reprezinta pentru proprietar venit brut din cedarea folosintei bunurilor. In termen de 30 de zile de la finalizarea investitiilor societatea trebuie sa comunice proprietarului valoarea investitiei iar acesta are obligatia sa declare la organul fiscal competent valoarea investitiei, in declaratia privind venitul realizat - formular 200.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Irina Dumitrescu - Economist