Studiu de caz: Calculul perisabilitatii la carti aferente activitatii de editare

Domeniul editorial include o serie de reglementari care privesc diferitele etape ale bunurilor care reies in urma activitatilor de tiparire si difuzare. Fiecare etapa presupune astfel norme care reglementeaza buna functionare in acord cu legea a proceselor pe care le implica activitatea de editare. Un caz concret il reprezinta calculul perisabilitatii la carti aferente activitatii de editare si comercializare, precum si limitele de deductibilitate si cadrul legislativ aferent.

Legea prevede prin art. 21, Titlul II din Codul fiscal, faptul ca sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, acele cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile sau cele care sunt prevazute in alte acte normative.

In acest sens, deductibilitatea cheltuielilor, cu precadere a celor cu deductibilitate limitata la care fac trimitere dispozitiile art. 21, alin. (3), lit. d), este reglementata de HG 831/2004 pentru aprobarea Normelor privind limitele admisibile de perisabilitate la marfuri in procesul de comercializare.

Astfel, prin perisabilitati se inteleg acele scazamintele care se produc in timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii marfurilor. Procesul are loc ca urmare a unor transformari naturale ale marfurilor cum sunt uscarea, evaporarea, volatilizarea, pulverizarea, hidroliza, racirea, inghetarea, topirea, oxidarea, aderarea la peretii vagoanelor sau vaselor in care sunt transportate, descompunerea, scurgerea, imbibarea, ingrosarea, imprastierea, faramitarea, spargerea si inclusiv procesele de fermentare sau alte procese biofizice.

Nu sunt considerate perisabilitati pierderile tehnologice precum si cele produse prin neglijenta sau imputabile persoanelor vinovate, sustragerile sau pierderile determinate de cauze de forta majora.
Perisabilitatile produse in conditiile prezentate, se aproba de managerul, directorul sau administratorul persoanei juridice, dupa caz, la nivelul cantitatilor efectiv constatate ca pierderi naturale cu ocazia receptionarii marfurilor transportate, a inventarierii sau a predarii gestiunii, pana la limitele prevazute la art. 13 din HG 831/2004.

In plus, pe langa prevederile generale, se mentioneaza si ca perisabilitatile pot fi acordate numai dupa o verificare faptica a cantitatilor de produse existente in gestiune, stabilite dupa cantarire, numarare, masurare si prin alte asemenea procedee si dupa efectuarea compensarilor conform prevederilor legale in vigoare, respectiv OMFP 2861/2009 privind inventarierea elementelor de activ si de pasiv.
Cu privire la limitele maxime de perisabilitate admise la depozitare si desfacere, acestea se stabilesc la nivelul intregii activitati a persoanei juridice platitoare de impozit pe profit, prin aplicarea coeficientului stabilit pentru grupa de marfuri la pretul de inregistrare al marfurilor intrate sau la pretul de livrare pentru marfurile vandute in perioada cuprinsa intre doua inventare, cu mentiunea ca aceleasi limite maxime de perisabilitate se acorda si pentru marfurile din stoc, iar limitele maxime de perisabilitate in timpul transportului se aplica o singura data pentru cantitatile de marfa efectiv intrate sau, dupa caz, livrate, in functie de conditia de livrare stabilita intre furnizor si beneficiar.

Pentru a fi deductibile la calculul profitului impozabil, cotele de perisabilitati diferentiate sortimental pe depozite, magazine, gestiuni, trebuie sa se incadreze in limitele maxime de perisabilitate prevazute pentru grupa respectiva de marfuri.
Drept consecinta, pierderile sau scaderile cantitative care depasesc normele de perisabilitate stabilite conform HG 831/2004, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

De mentionat este faptul ca, singura prevedere referitoare la deductibilitatea cheltuielilor legate de publicatii este cea de la art. 21, alin. (1), respectiv pct. 23 din normele metodologice aprobate prin HG 44/2004, cu privire la recunoasterea cheltuielilor cu editarea acestora, inregistrate ca retururi.