Studiu de caz: Tratamentul fiscal aplicat bonurilor fiscale neinsotite de facturi

Valabil la 15.08.2011

Regimul fiscal al bonurilor fiscale implica mai multe proceduri care conduc, in unele cazuri, la dificultati in operatiunile comerciale. In mod concret insa, care va fi tratamentul fiscal aplicat bonurilor fiscale (achizitii diverse, exclusiv combustibil) neinsotite de facturi, in valoare de maxim 100 lei?

Bonurile fiscale de orice valoare se pot inregistra in evidenta contabila, cheltuiala fiind deductibila la calculul impozitului pe profit in conditiile in care bonul fiscal dobandeste calitatea de document justificativ si daca este aferent realizarii de venituri impozabile.

Norma metodologica de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile aprobata prin Ordinul 3512/2008, prevede la pct. 2 faptul ca, documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:
- denumirea documentului
- denumirea/numele si prenumele, dupa caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care intocmeste documentul
- numarul documentului si data intocmirii acestuia
- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul)
- continutul operatiunii economice-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia
- datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate, dupa caz
- numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor in drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz
- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare. Potrivit prevederilor articolului 21 alin. (4) litera f) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal , nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabile cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz.

Referitor la TVA, art. 146 alin.(1) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal stabileste ca, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa ii fie prestate in beneficiul sau de catre o persoana impozabila, persoana impozabila trebuie sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155.

In acest sens, punctul 46 alin.(1) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal stabileste ca justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevazute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal , inclusiv facturi transmise pe cale electronica in conditiile stabilite la pct. 73, care sa contina cel putin informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu exceptia facturilor simplificate prevazute la pct. 78. Facturile transmise prin posta electronica sunt considerate facturi in original.

Alin. (2) al acestui punct prevede ca, pentru carburantii auto achizitionati, deducerea taxei poate fi justificata cu bonurile fiscale emise conform OUG 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca sunt stampilate si au inscrise denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare a autovehiculului.

Prin urmare, deducerea TVA poate fi justificata cu bonuri fiscale, indiferent de valoarea acestora, doar in cazul achizitiei de carburanti auto, cu obligatia respectarii prevederilor art. 1451 privind limitarea dreptului de deducere.