Contracte de arenda. Cum stabilim corect impozitul pe venit si contributiile?

24-Aug-2015

3324

In randurile urmatoare, stabilim daca pentru contractele de arenda cu suprafete sub 2 hectare incheiate cu persoane fizice o societate comerciala trebuie sa retina impozit pe venit de 16% si CASS de 5.5%, precum si daca se aplica vreo scutire pentru astfel de contracte.

Impozitarea veniturilor din arenda, obtinute in baza unui contract de arenda este prevazuta de Codul fiscal la art. 61 si urmatoarele.

Potrivit prevederilor Codului civil, art. 715 alin. (1) contractul de arenda este incadrat in categoria contractelor de locatiune, si este definit ca fiind contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun, in schimbul unui pret, denumit chirie. Operatiunea de arendare are drept obiect exploatarea pe o durata determinata a bunurilor agricole, contra unui pret stabilit prin contractul incheiat.

Arendarea se face doar pe baza unui contract scris. Proprietarul terenurilor care obtine venituri din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal are obligatia sa inregistreze contractulu incheiat intre parti la organul fiscal competent al arendatorului. Orice modificare care intervine ulterior incheierii contractului se inregistreaza la organul fiscal competent in termen de 15 zile de la data la care a intervenit modificarea. Acelasi contract trebuie inregistrat si de catre arendas in termen de 15 zile de la data incheierii si la consiliul local unde este situat bunul agricol dat in arenda.

Veniturile realizate din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal fac parte din grupa veniturilor obtinute din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal, altele decat veniturile din activitati independente (art. 61 din Codul fiscal).

Veniturile din arenda sunt supuse impozitului pe venit (art. 62 din Codul fiscal) si contributiei individuale la asigurarile de sanatate in procent de 5,5% (art. 296^21 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal).

Venitul brut obtinut din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal se stabileste la nivelul sumelor in bani sau in natura prevazute in contractul incheiat. La aceste sume se poate adauga si valoarea cheltuielilor care sunt in sarcina proprietarului si care sunt efectuate de cealalta parte din contract (arendas).

Venitul net din arenda se stabileste la fiecare plata prin scaderea unei cote forfetare de cheltuieli de 25% aplicata asupra venitului brut.

Impozitul de 16% se calculeaza asupra venitului net si este impozit final.

Impozitul pe veniturile din arenda este un impozit care se retine de persoana platitoare de venit care are obligatia sa il vireze la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut (art. 62 alin. (24) din Codul fiscal).

Pe langa acest impozit, persoanele care realizeaza venituri din arendarea bunurilor agricole in regim de retinere la sursa a impozitului mai datoreaza si contributia individuala de asigurari sociale de sanatate (CASS).

Obligatia calcularii, retinerii si platii sumelor reprezentand contributia individuala de asigurari sociale de sanatate revine tot platitorului de venit (arendasul).

Calcularea obligatiilor reprezentand contributiile individuale de asigurari sociale de sanatate se face prin aplicarea cotei de contributie asupra bazei de calcul reprezentand diferenta dintre venitul brut si cheltuiala deductibila determinata prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut si nu poate fi mai mica decat un salariu de baza minim brut pe tara, daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia. Totodata, baza lunara de calcul nu poate fi mai mare decat valoarea a de cinci ori castigul salarial mediu brut (art. 29622 alin. (22) din Codul fiscal).

Contributia calculata si retinuta de catre platitorul de venit se vireaza la bugetul de stat de catre acesta pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinuta.

Stabilirea obligatiilor anuale de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate, precum si incadrarea in plafonul minim sau plafonul maxim, se face de catre organul fiscal competent, prin decizie de impunere anuala, pe baza informatiilor din evidenta fiscala.

Reglementarile legale in vigoare nu prevad scutiri de impozite pentru suprafetele mai mici de doua hectare. Exista numai o initiativa legislativa de completare a Codului fiscal, adoptata de Senat, prin care persoanele care realizeaza venituri din arendarea bunurilor agricole si care detin in proprietate o suprafata agricola de pana la 2 hectare ar putea fi scutite de la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate (CASS). Urmeaza sa fie trimisa Camerei deputatilor.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Elena Ionescu, expert contabil si auditor